Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Ciocli... de Mântuială
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Octombrie 2018
E taman Miercuri, 19 Septembrie! E ora 13! E cald! Prea cald pentru Răpciune şi pentru o îngropăciune la care particip pe post de port-cruce! Mai car şi cruci, nu numai necazuri şi alte greutăţi obligatorii printre frumuseţile vieţii! Pe cruce sunt scrise două cuvinte: Mihai Nicuşor! Şi două date:…
Poveste Tulburătoare (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Octombrie 2018
Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc, n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…
Poveste Tulburătoare (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Septembrie 2018
Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…
Poveste Tulburătoare (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Septembrie 2018
Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!...Sigur să da! stau la taclale cu Iulia,…
De la Sublim la Ridicol (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Septembrie 2018
Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, terorizează păpădii...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole, cum ar zice un mucalit!)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară,…
De la Sublim la Ridicol (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 Septembrie 2018
Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie! Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare…
Ţine Minte! (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Septembrie 2018
Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în…
Ţine Minte!
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Septembrie 2018
Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…
Sapă şi Carte
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Septembrie 2018
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât acesta, dar să nu se intereseze nimeni de el, să nu ademenească pe nimeni,…
O mâţă fleaşcă şi un mecanic mocofan
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Septembrie 2018
M-a "uscat" ploaia asta. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e... nu-i aşa?! Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de…
Mere de la Maria
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Septembrie 2018
Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul…
Două... şi o Poartă Nouă
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Septembrie 2018
Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească pozele cu Arşinel. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi mare…
Cultură, nu Piatră!
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Septembrie 2018
Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începe. Nu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit (şi tu) pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu…
Totul despre Maria Magdalena
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Septembrie 2018
Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile…
Pasul şi Lovitura
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Septembrie 2018
Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare.…
Oare care, domnule colonel Oarecare?
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Septembrie 2018
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu…
Mic Tratat de Toamnă Minunată
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Septembrie 2018
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului…
Căprioara Neagră, alias Geta Teodoru
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Septembrie 2018
Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul…
Război total doamnei Apatia Lehamite (IX)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Septembrie 2018
Sigur că da! Sunt acasă! E 6 Iulie! E seară! Am spus că scriu cea mai frumoasă Poezie din partea de Sud a Galaxiei de Nord! Pentru Maria Sâcâială! Ibovnica! S-o bucur şi s-o surprind Vineri! Mâine! 7 Iulie! Că m-a invitat să pornim şi să "facem" primul week-end împreună!...…
Război total doamnei Apatia Lehamite (VIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Septembrie 2018
Oare ce se poate întâmpla, dacă nu-i fac hatârul? Oare-mi dă papucii, dacă nu-s de acord cu ea, în legătură cu foarte subtilul poem al lui Marin Sâcâială, mortul său? Ca să-i distrag atenţia, să schimb macazul obsesiei sale şi s-o aşez pe calea cea dreaptă, zic eu, mă apuc…
Război total doamnei Apatia Lehamite (VII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Septembrie 2018
Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară...şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! „Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă…
Război total cu doamna Apatia Lehamite (VI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Septembrie 2018
Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum…
Război total cu doamna Apatia Lehamite (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Septembrie 2018
Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei…
Război total cu doamna Apatia Lehamite (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Septembrie 2018
Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a…
