Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Ţâncul Pământului (V)

Scris de Marți, 27 Februarie 2018
Lungesc pasul! De dor îl lungesc! Măresc ritmul! De dor îl măresc! Ce tare mi-i dor de Mama! Şi de Tata mi-i dor, dar parcă nu chiar aşa de mult! Oare de ce? E mai importantă Mama? Deoarece mi-a spus odată că Femeia/Mama este singura Lege din Univers? Deoarece mi-a…

Ţâncul Pământului (IV)

Scris de Luni, 26 Februarie 2018
Sigur că da! Îl salut pe nea Aftene şi plec! La deal plec! Spre Zimbru plec! Şi el pleacă! Spre gară pleacă! Eu plec mâncând cireşe de la el! El pleacă fără cireşe! Cred că vrea să se ducă la cireşul omului cela despre care mi-a vorbit adineauri! Parcă ceva/cineva…

Ţâncul Pământului (III)

Scris de Sâmbătă, 24 Februarie 2018
Şi merg, şi merg, şi merg...! Merg la deal! Scapăr un băţ de chibrit! Şi mă uit la ceas! Exact un ceas a trecut de când merg! Mai mult orbecăiesc, adică! Cred că-s pe lângă Sărata, o pădure uriaşă, plină cu basme şi curaj şi frică deopotrivă! Şi cred că…

Ţâncul Pământului (II)

Scris de Vineri, 23 Februarie 2018
Da, se aude căţelul/ţâncul pământului...parcă din jos se aude...parcă din sus se aude...parcă din dreapta, parcă din stânga...şi mă mai liniştesc!...Cică cine aude această vietate (de/scrisă amănunţit în mitologia românească) va fi păzit de rele şi va ajunge teafăr la destinaţie! Aşa să fie!...Şi merg, şi merg, şi merg! Nu…

Ţâncul Pământului (I)

Scris de Joi, 22 Februarie 2018
Trenul de ora două şi cincisprezece minute, hurducăind dinspre Galaţi, soseşte în halta Docăneasa mai târziu cu-n sfert de ceas! Sunt foarte supărat pentru astă dereglare orară, mai ales că de mult nu mi-am văzut făcătorii de minuni, adică mama şi tata! Cam de-o primăvară n-am mai fost pe acasă!…

Vizită de Curtoazie (IV)

Scris de Miercuri, 21 Februarie 2018
Ehei, doamnelor şi domnilor! Aţi constatat, certamente, cât de adevărat a fost şi este proverbul românesc: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”! Sau cel care avertizează: „Dacă îi întinzi palma, îţi smulge toată mâna”! Nici nu mai amintesc despre cel mai abitir/devastator din toate: „Decât…

Vizită de Curtoazie (III)

Scris de Marți, 20 Februarie 2018
Cum aţi văzut în ziarul de ieri, chiar aşa i-am zic madamei neînduplecate: „Piei din casa mea, că te sfărâm! Vrei să chem Poliţia? Ce mă tot pândeşti atâta? Zi naibii ce ai, ce vrei şi ce nu vrei, că sunt în stare să-ţi fac şi să-ţi dau orice, sunt…

Vizită de Curtoazie (II)

Scris de Luni, 19 Februarie 2018
O mai întreb o dată ce-i pofteşte coasta, dar madam nu catadicseşte să articuleze nici un cuvinţel! Tace şi surâde ca o enigmă, aproape ca o proastă! O rog să nu se mai joace cu temperamentul meu, cu timpul meu, cu sufletul meu! Dar nici de-a naibii nu vrea să…

Vizită de Curtoazie (I)

Scris de Sâmbătă, 17 Februarie 2018
Ieri, la patru ore şi patruzeci şi cinci de minute, taman când eram pe piciorul de plecare - stângul, ca-n armată - aud bătaie în uşă! Ciocănitură, adică! Vreau să cred că mi se pare, că cine ştie ce fantasme acustice mă încearcă aşa matinal! E limpede, nu mi se…

Marele meu Nicăieri şi Marele meu Nimic

Scris de Vineri, 16 Februarie 2018
La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord, cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure... una câte una,…

Despre Ticăloşi (VI)

Scris de Joi, 15 Februarie 2018
Nu mai zic despre nesimţiţii de pe stadion. Nici despre nesimţiţii (alde grătar naţional) care dau păsările afară din pădure şi îndoaie copacii (sărmanii) cu zgomote aiuritoare. Nici despre nesimţiţii care fură cruci din cimitire. Nici despre nesimţiţii sus-puşi, care fură până şi ultima speranţă a acestui popor condamnat să…

Despre Ticăloşi (V)

Scris de Miercuri, 14 Februarie 2018
Un prototip special şi în vehementă ascensiune şi diversitate pe geografia oraşului este nesimţitul din staţia de autobuz, microbuz, tramvai. Acesta sfidează orice cod etic, nu pune în balanţă nici o observaţie, ce-i drept, foarte rară şi riscantă pentru cel care îndrăzneşte să-l mustre pe ticălos. În aşteptarea mijlocului de…

Despre Ticăloşi (IV)

Scris de Marți, 13 Februarie 2018
O altă categorie de ticălos este nesimţitul cu autobuz. Acest vehicul de transport în comun nu-i aparţine, dar face ce vrea cu el şi în el. De pildă, "bagă" în boxe ce vrea şi când vrea şi cât vrea şi cum vrea. Pe acest foarte cunoscut târtan îl ştie toată…

Despre Ticăloşi (III)

Scris de Luni, 12 Februarie 2018
Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi...pentru că trebuie o armată de ziarişti să acopere tot realul şi arealul umplut şi ocupat şi controlat de aceşti viitori "oameni de stat". Prin urmare, încerc să observ şi să aduc aminte doar ticăloşenii de suprafaţă, cele subterane şi de nivel înalt putând…

Despre Ticăloşi (II)

Scris de Sâmbătă, 10 Februarie 2018
Cum spuneam, nu-i greu deloc să-ţi faci rost de un ticălos, de o duzină de ticăloşi. Pur şi simplu, aproape îl/îi iei la întâmplare. Că-s câtă frunză şi iarbă. Vorba unui poet, sunt circa o mie patru ticăloşi la mia de locuitori. Sunt şi masculini şi feminini. Dacă ar vrea…

Despre Ticăloşi (I)

Scris de Vineri, 09 Februarie 2018
Într-un interviu, cu puţin timp înainte de a muri, prozatorul Marin Preda zicea că "trăim în era ticăloşilor, dar asta-i floare la ureche pe lângă ce se vede la orizont şi se apropie spăimântător". Sigur că da! Chiar şi dincolo de moarte, monşer Marin are dreptate. Nu-ţi trebuie gândire de…

Să vină genialul Caragiale (II)

Scris de Joi, 08 Februarie 2018
Şi uite-aşa duduie duduia la telefon: "Hai salut, fato! sunt în autobuz! e cam înghesuială! mă duc la scârbici! da' cred că după Paşti nu mă mai duc! mai încolo, am să-ţi zic ceva să-nebuneşti, nu alta, fato!! surpriză! fac numai vreo două kile! că animalul meu nu pofteşte cozonac!…

Să vină genialul Caragiale (I)

Scris de Miercuri, 07 Februarie 2018
În autobuz. Lume pestriţă. Gălăgioasă. Mirosind a de/odorante pe bază de levănţică, usturoi, mimoza pudica, tescovină, nu-mă-uita, castraveţi, bere, coada-şoricelului... Şoferul, un zglobiu cu paie în nas şi derdeluş în cutia de pe umeri, nu ţine cont de nimeni şi de nimic, bate darabana pe volan, mănâncă seminţe şi bagă…

Sala de Aşteptare

Scris de Marți, 06 Februarie 2018
Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi…

Nimic în Mişcare

Scris de Luni, 05 Februarie 2018
Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi…

Era sigur că ajunge Acolo (V)

Scris de Sâmbătă, 03 Februarie 2018
Auzi, cică "ajung repede fiindcă plec târziu"... şi "dacă aş fi plecat devreme, aş fi ajuns greu... sau niciodată"! Cum vine asta, bre, Frasine?... Şi parcă-l aud, aşa, absent, cum e, Acolo, dac-o fi ajuns! Mă duc până Acasă şi stau la Geamul care/ mai Cere şi mai Cerne Seminţe…

Era sigur că ajunge Acolo (IV)

Scris de Vineri, 02 Februarie 2018
Da, deschid Cufărul lui Vasile Frasin... şi se face Lumină! Fără să mai aleg, scot un text/palimpsest şi-l iau la desluşit cu lupa de criminalist! Şi iacătă ce mi-i dat să descopăr!... "chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde.../ (o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea?).../ zadarnic…

Era sigur că ajunge Acolo (III)

Scris de Joi, 01 Februarie 2018
Sigur că da! Cufărul lui Vasile Frasin? Da! O comoară! Un depozit de minuni! Cinci sute şi patruzeci de scrisori de dragoste către aceeaşi femeie! Toate scrise pe hârtie dictando, cu cerneală neagră! La sfârşitul fiecărei epistole - notat, cu cifre şi litere, numărul de cuvinte întrebuinţate în respectiva Odă…

Era sigur că ajunge Acolo (II)

Scris de Miercuri, 31 Ianuarie 2018
După plecarea lui - Vasile Frasin se numeşte - am cotrobăit oleacă prin cufărul copilăriei şi armatei şi vieţii sale! N-am aflat decât hârţoage/palimpseste! Toate scrise cu "creion chimic", cum îi zicea dânsul la plaivazul pe care-l purta mereu în buzunar! Curiozitatea m-a determinat să caut o lupă şi să…
Pagina 58 din 115