Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Lucrare de Control...în Oglindă (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Ianuarie 2018
(!) da, mai baţi o dată...iarăşi e zadarnic.../ cineva din umbră-ţi taie apetitul, golul ricanează şi-ţi încurcă drumul,/ increatul urlă şi îţi scuipă-n blidul plin până la gură cu himere crude,/ cu himere coapte şi alte himere...! vezi ce face timpul? vezi ce face timpul!/ nu dă nici o şansă,…
Lucrare de Control...în Oglindă (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Ianuarie 2018
(!) vezi ce face timpul?...vezi ce face timpul!.../ stai fără cuvinte şi te uiţi la el: iată o secundă cum, nepăsătoare,/ trece spre trecutul mut şi paralel cu (ne)dumerirea ta, cu viitorul/ care-şi dă-n spectacol morga paralelă şi te ameninţă cu absenţa, cică/ tu eşti la cheremul său, eşti sentinelă…
Aproape...ceva nou sub Soare
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Ianuarie 2018
Soarele-i gata să scapete unde scapătă în fiecare seară! Scapătă, dar nu se ţine de cuvânt, adică să nu se mai întoarcă! Din cauza asta, ştiţi şi dumneavoastră, a devenit un fel de Soare banal, un motiv de sudalmă, de batjocură pentru cei care nu mai dau doi bani nici…
Unde sunt Salutările de Altădată (!?)
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Ianuarie 2018
Bună dimineaţa, Doamnă...dacă ai,/ dă deschis la poartă şi ovăz la cai,/ ia-mă în căruţă...şi să coborâm/ sub tăcerea noastră-n formă de salcâm!/ doar acolo piere Timpul şi Uitarea.../ şi ne bate-n geamuri doar Privighetoarea.../ şi ne dă aminte că-ntr-al ei (des)cânt/ nu există „poate”, „dacă”, „unde”, „când”!...// Bună dimineaţa,…
O hotărâre Inutilă
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Ianuarie 2018
Pentru a ocoli asaltul Panaramei Organizate şi Apărate de/la nivel Central m-am hotărât, cel puţin în noaptea care desparte ’17 de ’18, să părăsesc Zona Fierbinte şi Caricaturală a Circului gălăţean, adică să „fac” Revelionul în altă parte, foarte departe, cât de mai departe se poate în condiţiunile în care…
Urmărire ca-n Basme (V)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Decembrie 2017
Da, doamnelor şi domnilor, Cântecul de Lebădă al Femeii care a nu a crezut că nu-i Urâtă în vremea Tinereţii… Cântecul de Lebădă al Femeii care nu crede că nu-i Frumoasă în vremea Senectuţii... Cântecul de Lebădă al Mândriei, dar şi al Prejudecăţii! Nu? După câteva momente de Studiu al…
Urmărire ca-n Basme (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Decembrie 2017
"Ce tristă şi tulburătoare poemă autobiografică mi-ai re/citit, venerabilă şi naivă Marie Păpădie!" - îi zic după câteva minute de respirare şi după câteva linguriţe cu şerbet. Maria tace printre lacrimi pe care vrea să şi le ascundă, însă nu poate! De fapt, şi eu simt că mi se suie…
Urmărire ca-n Basme (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Decembrie 2017
"Da, stimabilă şi stimată doamnă Maria Păpădie, da! Pentru că în tinereţe nu te vedeai frumoasă, în fiecare clipă erai tentată să crezi că eşti urâtă! Repet: eu nu te-am urât Niciodată! Şi chiar erai simpatică! De fapt, nu ştiu dacă-ţi mai aduci-aminte, te-am complimentat cu acest epitet, iar tu…
Urmărire ca-n Basme (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Decembrie 2017
Şi, vorba distinsului meu învăţător, Ion Răşcanu, "ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale", baba Maria, adică fosta mea găzduitoare şi actuala mea convivă întâmplătoare, scoate şi două texte pe care mi le-a dedicat "omul" său, Marcel Păpădie, cu prilejul aniversărilor mele! Şi le citeşte printre…
Urmărire ca-n Basme (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Decembrie 2017
Sprintenă şi radioasă, o babă plină (adică nu contra/babă ori vice/babă, cum se ierarhizează ofiţerii superiori ai Marinei Militare) iese cu aer concludent dintr-un salon de înfrumuseţare, se uită-n stânga şi-n dreapta, la cer şi la pământ, ca şi cum aşteaptă pe cineva să-i pună vro întrebare, se cată-n vitrină,…
Sigur că Da! Nu?
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Decembrie 2017
Prietenul meu din Copilărie (dar şi coleg de Bancă în Şcoala Generală de 8 Ani, dar şi coleg de Bancă în Şcoala Profesională de 3 Ani, dar şi mucalit Purtător de Cuvânt al Candorii, Mihai Cujbă) a murit! A murit Pur şi Simplu, fără să stea la Rând, la Marele…
Psalmii lemnelor de Cruce
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Decembrie 2017
1. Bună dimineaţa, Doamna mea de când/ peste Deal de Zimbru s-auzea bătând/ inimă de fată, inimă din care/ trimiteai căldură vremii viitoare,/ trimiteai cuvinte din/spre Poezie/ pentr-un pui de zimbru singur pe hârtie,/ ultim prin poghiazuri, ultim în pădurea/ unde chiar lui tata i-a-nflorit securea/ când a vrut să…
Trei lecţii Deschise
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Decembrie 2017
1. Cerere de Cuie „vino, doamnă...vino, doamnă.../ să lăsăm urme pe brumă.../ şi să ne-nvăţăm ce-nseamnă.../ ş-apoi du-mă, ş-apoi du-mă!// du-mă fără nici o teamă,/ în ograda cu ispite,/ unde nu se cere vamă/ şi nimic nu se închide!// du-mă fără nici o şagă,/ în grădina cu poeme,/ unde viaţa…
Mic...tratat de Ne(Re)Vedere
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Decembrie 2017
Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni...de-ţi vine să mori prin re/muşcare! Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de…
Urcare sau Coborâre (?!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Decembrie 2017
Mă întreb şi mă mir: după tăierea cordonului ombilical începe coborârea în/spre Lut sau urcarea în/spre Cer?! Şi, jurui pe Deşertăciunea mea de Onoare, nu ştiu Ce şi Cum să-(mi) răspund! Mai bine-l rog pe Atotştiutorul meu Prieten, Vasile Zeus, pentru ca să-mi explice! Acesta nu zice nu, însă mă…
Doamna... de Ni(mi)că/ieri
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Decembrie 2017
Cică a plecat Acolo, tocmai Acolo! Şi cică tocmai Acolo trebuie s-o caut, dacă vreau s-o găsesc şi s-o mai văd! Cică stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu ştiu ce să-i fac Depărtării, şi cred că-i foarte Târziu pentru ca să mai învăţ Drumul spre Înapoi…
Tu ai fost cea mai Frumoasă
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Decembrie 2017
Da, tu ai fost cea mai Frumoasă! Nu argumentez Afirmaţia! Şi nici nu apelez la Superlative! Nici altele/ celelaltele n-au fost altfel! Dar tu ai fost Distinsă! Tu ai fost Distincţia pe care mi-a trimis-o/ dăruit-o Dumnezeu! Toate au strălucit, dar au strălucit artificial, prin fals şi uz de fals!…
Psalm de Nuntă
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Decembrie 2017
În fiecare dimineaţă, când muncitorii pleacă la muncă şi când şcolarii pleacă la şcoală şi când bisericoşii pleacă la biserică şi când câmpenii pleacă la câmp şi când trândavii pleacă la trândăveală şi când rătăciţii pleacă nicăieri şi când toţi păcătoşii pleacă în Rai şi când toţi nevinovaţii pleacă în…
Treizeci şi patru de ani fără Nichita Stănescu
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Decembrie 2017
"eu mă mai uit cu ochii goi la stele/ de pe pământul mişcător/ când singur fi-voi printre ele/ şi n-oi avea pământ să mor/ m-or plânge limba românească în totul de cuvânt al ei/ nu voi muri de niciodată/ un făt-frumos fără de tei"... Am copiat "Hieroglifa", una dintre cele…
Un om foarte Slab (XI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Decembrie 2017
Cum scriam în finalul rubricii de ieri, Octavian Holeră deschide fila şi începe să citească rar şi apăsat! Şi iată ce minunăţie, parcă din Centrul Universului, aud! "Să nu-l uitaţi nicicând, niciunde şi nicicum,/ nici o clipită, nici în vis şi nici pe drum,/ eu am greşit şi l-am uitat/...…
Un om foarte Slab (X)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Decembrie 2017
Mergem alături, în tăcere absolută, parcă ni s-ar fi epuizat orice-ntrebare, orice răspuns, orice dialog legat de fascinanta/nimicitoarea istorisire/povestire a lui Octavian Holeră, omul care a încercat să se facă invizibil, însă a greşit Reţeta şi s-a nenorocit! Mergem spre Anticariatul doamnei Bardaş, taman în locul unde, cu câteva ore…
Un om foarte Slab (IX)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Decembrie 2017
După trista şi impresionanta şi paranormala istorie/poveste a lui Holeră, ce poţi să faci altceva decât să-ţi piară graiul, să vrei să crezi că nu-i adevărat, dar să nu te-ncumeţi, fiindcă Naratorul e sănătos-tun...(era să spun „în carne şi oase”, dar zic numai „în oase”)...deşi, după cum a mărturisit în…
Un om foarte Slab (VIII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Decembrie 2017
„Văd! Cum să nu văd? Oare ar putea Cineva să nu vadă aşa Ceva?” – îmi vine să-i zic lui Holeră. Acesta se-nvârte puţin, exact ca o maşinărie cu cheie, exact ca un robot, se opreşte exact în faţa mea, aproape de nasul meu...şi nu-şi poate stăpâni câteva lacrimi solide,…
Un om foarte Slab (VII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Decembrie 2017
Holeră se uită la mine! Cred că vrea să-mi testeze integritatea, să se convingă şi să fie împăcat că n-am dat în dambla! Parol, nu numai că n-am ţicnit, ba chiar e cazul să zic: m-a surprins, m-a răvăşit demonic povestea încă neterminată a lui Octavian, însă m-a „prins” definitiv!...Omul…
