Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Evaziunea Sentimentală (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Aprilie 2017
Din şoaptă-n şoaptă, din ocheadă-n ocheadă şi din emoţie-n emoţie, eu şi Maria din ziarul de ieri ajungem pe stradela Muzicii, numărul 313, la poarta clădirii în care se adăposteşte „Evaziunea Sentimentală”, adică o Societate cu Răspundere Nelimitată, despre care v-am dat şi aţi citit deja câteva informaţii! Aici -…
Evaziunea Sentimentală (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Aprilie 2017
Ieri, în a doua zi de Paşti, la unsprezece ceasuri şi-un sfert trecute fix şi aflându-mă în mers agale şi fără nici un scop pe strada Spătarului, o întâlnesc pe Maria! Pe Maria de la Contabilitate, nu pe Maria de la Frizerie, nu pe Maria de la Gară, nu pe…
Nu se pune virgulă între Cer şi Dumnezeu (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Aprilie 2017
În cultul arhaic al Primăverii, sărbătoarea religioasă a Paştilor reprezintă, pentru creştini, celebrarea Învierii Domnului Iisus Christos, şi pentru evrei înseamnă o continuă aducere-aminte a ieşirii/fugii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise! Sigur că da...paştile au constituit şi constituie bucăţile de pâine care se împart la biserică în noaptea…
Nu se pune virgulă între Cer şi Dumnezeu (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Aprilie 2017
1. Iisus Christos „iisus repară cruci şi mă învaţă/ frumos ce pot să facă nişte cuie/ bătute până mâine în lumina/ timpului meu cu haină amăruie!// o cruce, două, trei...aceeaşi cruce/ rămasă de atunci până acuma,/ să ţină în mişcare taina lumii/ puse pe drum de taica şi de muma!//…
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Aprilie 2017
N-am nici o îndoială că dumneavoastră, domnilor cititori şi doamnelor cititoare, ştiţi „Satira III” a lui Eminescu, din care mi-am permis să citez un vers, mai puţin ultimul cuvânt al acestuia, pentru a sublinia cantitatea de indignare/scârbă care te poate cuprinde când te afli într-un timp nepotrivit dintr-un loc nepotrivit…
Odă în milimetru antic (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Aprilie 2017
Când făptura Superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Iulia de pe stradela Frunzei, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că…
Odă în milimetru antic (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Aprilie 2017
Din când în când, cam de câteva ori într-o viaţă lungă sau scurtă sau bună sau rea sau grea sau uşoară sau seacă sau plină sau...mi se întâmplă să întâlnesc, să mă întâlnească şi să mă minuneze câte o Alcătuire Perfectă, adică o Femeie fără nici măcar un cusur! Ieri,…
Spre alt răsărit şi spre altă răsărită
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Aprilie 2017
Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi,…
Salcâmii din partea cealaltă a Uitării
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Aprilie 2017
În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea şi indiferenţa!…
Mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Aprilie 2017
Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i…
Undeva, în partea cealaltă, amurgul se suie indiferent
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Aprilie 2017
Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!... Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în…
Atunci n-am văzut că se duce spre amurg
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Aprilie 2017
O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături?…
Nici regină şi nici femeie!
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 Aprilie 2017
Draga mea încă Rătăcitoare prin poghiazurile Deşertăciunii, nu ştiu dacă-ţi mai aduci aminte când şi cum ţi-am spus că toate reginele sunt femei, însă nu toate femeile sunt regine, dar pot să-ţi mărturisesc (fără nici o rezervă de sinceritate) că tu nu eşti nici Regină şi nici Femeie! Cred că…
Aproape...din uitare în Uitare
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Aprilie 2017
Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut…
O mie şi una de amintiri pe secundă
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Aprilie 2017
Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i…
„Vai de capul creierului meu!”
Scris de Ion Zimbru Vineri, 31 Martie 2017
Sigur că da! Opt Zeci şi Patru de ani de la Naşterea lui Nichita Stănescu... plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut…
Trecutul ultimului Viitor (XXX)
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Martie 2017
Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Emil, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din…
Trecutul ultimului Viitor (XXIX)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Martie 2017
Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care…
Trecutul ultimului Viitor (XXVIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Martie 2017
Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazeppa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Emil, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale…
Trecutul ultimului Viitor (XXVII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Martie 2017
Da, sigur că da! E chiar maica ofiţerului, Sofia! E chiar maica mea, Ruxandra! Oare să credem într-adevăr? Ori să credem că ni se pare? Chiar atâta de adâncă răvăşire să fi stârnit ceastă DUHOVNICEASCĂ argheziană rostită-n şoaptă de maior, încât să avem vedenii? Da, negreşit, poema lui Tudor de…
Trecutul ultimului Viitor (XXVI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Martie 2017
Parol, ca şi cum toţi am fi într-altă Dimensiune, aşteptăm, vrem să se întâmple ceva, să se facă posibilă Revelaţia! „Ce-ai uitat?” - îl chestionez pe Maiorul artilerist. „N-am uitat nimic!” - zice surprinzându-ne pe tustrei şi... pe Mariţa. „Am fost până la Cimitir!” - parcă se scuză straşnicul Ofiţer.…
Trecutul ultimului Viitor (XXV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Martie 2017
Ne aşezăm la masa noastră pregătită şi gătită ca pentru o întâlnire astrală! Şi ne uităm spre uşă! Şi nu ştim ce să începem, de ce să începem, cum să începem şi pentru cine să începem, chiar dacă ştim că pentru noi nu mai contează timpul şi vremea şi coordonatele…
Trecutul ultimului Viitor (XXIV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Martie 2017
Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui…
Trecutul ultimului Viitor (XXIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Martie 2017
Deosebit de celelalte şi oleacă mai tare-n vocală, un bocet ne atrage atenţia! Ne oprim şi ascultăm cu toată evlavia de care mai suntem în stare, cu tot respectul pe care eu şi prietenii mei l-am învăţat de la maicile noastre când le boceau pe maicile lor! Se aude ca…
