Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Un om foarte Slab (IX)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Decembrie 2017
După trista şi impresionanta şi paranormala istorie/poveste a lui Holeră, ce poţi să faci altceva decât să-ţi piară graiul, să vrei să crezi că nu-i adevărat, dar să nu te-ncumeţi, fiindcă Naratorul e sănătos-tun...(era să spun „în carne şi oase”, dar zic numai „în oase”)...deşi, după cum a mărturisit în…
Un om foarte Slab (VIII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Decembrie 2017
„Văd! Cum să nu văd? Oare ar putea Cineva să nu vadă aşa Ceva?” – îmi vine să-i zic lui Holeră. Acesta se-nvârte puţin, exact ca o maşinărie cu cheie, exact ca un robot, se opreşte exact în faţa mea, aproape de nasul meu...şi nu-şi poate stăpâni câteva lacrimi solide,…
Un om foarte Slab (VII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Decembrie 2017
Holeră se uită la mine! Cred că vrea să-mi testeze integritatea, să se convingă şi să fie împăcat că n-am dat în dambla! Parol, nu numai că n-am ţicnit, ba chiar e cazul să zic: m-a surprins, m-a răvăşit demonic povestea încă neterminată a lui Octavian, însă m-a „prins” definitiv!...Omul…
Un om foarte Slab (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Decembrie 2017
Nu, nu-i a bună! Omul acesta mă calcă pe nervi, pe suflet, pe ne/răbdare! Ori eu sunt defect şi nu pot pricepe şi ASTFEL DE ADEVĂR? După o tăcere lungă şi deasă, în care, spre pofida mea, Octavian Holeră-i de-un calm ieşit din comunul cel mai cunoscut din partea de…
Un om foarte Slab (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Decembrie 2017
Am senzaţia netă că nu pot asculta clar ce urmează să spună Holeră, dacă stau pe taburet! Aşadar, mă ridic şi-l rog să se desfăşoare! Iată ce mi-i dat să aud! „Mă numesc Octavian Holeră! Ce-i cu acest nume? Fiindcă, în urmă cu aproape două sute de ani, străbunicul meu…
Un om foarte Slab (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Decembrie 2017
Sigur că da! Straniul meu personaj mă ghiceşte că-s contrariat/stupefiat după ce termin de citit "Romanţa mortului" de pe perete! Ca atare, omul oftează cu greu şi mă roagă să mă aşez pe-un taburet vechi, foarte vechi, singurul din încăperea scundă şi strâmtă, căreia Holeră îi zice casă! Casă de-o…
Un om foarte Slab (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Decembrie 2017
Palma lui Holeră se întinde şi se apropie de palma mea! Doamne, parcă-i palma faraonului Tutanchamon cel mumificat! Mă petrec fiorii groazei! Ce trăiesc eu, acum, depăşeşte orice "senzaţie tare", cum zic amatorii/creatorii de horror! Îmi vine s-o tulesc, să nu mai văd niciodată această "nălucă"! Însă, în pofida fricii…
Un om foarte Slab (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Decembrie 2017
Sigur că da! Vocea caldă a bărbatului din Anticariat, în ciuda numelui său bizar şi a ţinutei sale ostentative, mă opreşte din intenţia mea de a părăsi clădirea, mă blochează literalmente! Greu îmi găsesc puterea de a-mi răsuci gâtul pentru ca să-l văd pe cel care reuşise o senzaţie tare,…
Un om foarte Slab (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Noiembrie 2017
Cunosc un om foarte slab! Slab tare! Se numeşte O. Holeră şi are casă pe Aleea Joagărului, la Numărul 13 A/bis! Cred că or fi trecut vro trei zeci şi ceva de ani de când l-am văzut/întâlnit prima oară, în celebrul Anticariat al celebrei doamne Bardaş, căruia şi dumneavoastră i-aţi…
Întâlnire de Gradul 28, pe scara Eminescu (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Noiembrie 2017
Şi, într-o magistrală continuare, binecuvântează Miruna Chingă, elevă în clasa a IV-a, despre Magia din spatele Literelor, despre marea Bucurie/Trăire de a şti că se numără printre nenumăraţii iubiţi şi iubitori ai Cărţii, printre cei cărora nu le lipseşte Cartea de/la Căpătâi şi apreciază că Literatura se/te Transformă într-un Personaj,…
Întâlnire de Gradul 28, pe scara Eminescu (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Noiembrie 2017
Cum scriam în ziarul de ieri, o bună Samă de Elevi ai Şcolii Gimnaziale "Mihai Eminescu", sârguincioşi Cititori de Literatură şi grozavi susţinători ai Clubului de Lectură desfăşurat o dată pe lună, în Biblioteca istui Lăcaş de Învăţare, mi-au alungat orice Confuzie şi orice gând Pesimist în legătură cu Viitorul…
Întâlnire de Gradul 28, pe scara Eminescu (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Noiembrie 2017
Aplauze şi Respect! Sigur că da! Aplauze şi Respect pentru toţi Elevii şi pentru tot Corpul Didactic al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, fostă „28”! Pentru că, bunăoară, în acest Lăcaş de Învăţare funcţionează un Club de Lectură, Club ale cărui întâlniri se desfăşoară o dată pe lună, în Biblioteca şcolii!…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Expoziţiunea lui moş Ion Mutelcă ne trăsneşte! Şi cum să nu ne aducem aminte de Einstein, de Bigbang şi de Biblie? Spre exemplificare, după o Tăcere de mult mai multe ori mai grea decât Plumbul, îl întrebăm pe Aniversatul nostru cam la al câtelea Bigbang a ajuns Universul pus pe…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Noiembrie 2017
Sigur că da! Să ne trăiască întru mulţi ani para/simpaticul nostru moşneag, Ion Mutelcă! „Să ne trăieşti pentru că ne trebuieşti!” – îi zicem tustrei sărbătoritorii. El tace! Oare de ce tace? Oare „pregăteşte” ceva special? Oare vrea să ne pună cu botul pe labe? Oare vrea să ne surprindă…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Noiembrie 2017
Sigur că da! Sigur că da! Mare bucurie pentru Costică Prăpăd şi pentru Vasile Cherpedin la propunerea mea de-oleacă de relaş! La urma urmei, suntem la o Aniversare, da? Iar moş Mutelcă, sărbătoritul, azvârle în aer devastatorul NU EXISTĂ FERICIRE! O fi având el dreptate, dar ce facem cu CARPE…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Noiembrie 2017
Cum scriam în gazeta de ieri, moş Mutelcă toarnă câte-o cinzeacă la fiecare...şi cată-n Registru! În registrul pe care vedem taman „Însemnări şi Resemnări”...şi credem că para/simpaticul nostru conviv vrea să ne facă o surpriză plăcută! Eu, cel puţin, aşa bănuiesc! Meticulos până hăt departe de răbdarea lui Cherpedin şi…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 21 Noiembrie 2017
Sigur că da! Şi eu, şi Cherpedin, şi Prăpăd... aprobăm pozitiv, cum ar zice geniul Caragiale, textul lui Mutelcă despre Moarte! Şi-i cântăm "Mulţi Ani Trăiască", gândindu-ne că "altădată/ o s-o facem şi mai lată"! "Ia mărturiseşte-ne, moşule, ai fost fericit vreodată?" - îl sâcâie Costică Prăpăd. Gazda noastră formidabilă…
Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Noiembrie 2017
Enigmaticul şi para/simpaticul moş Ion Mutelcă face parte din categoria rară a bărbaţilor spontani în replici, domoli la vorbă, iertători de greşeli şi de păcate, auto/persiflanţi, ajutători şi gata să sară în foc ori în iaz pentru năcazul abătut pe capul şi pe sufletul prietenilor/duşmanilor săi! Nu plânge la înmormântări,…
O scrisoare Deschisă pentru Maria de la Florărie
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Noiembrie 2017
Dragă şi importantă Marie de la Florărie, mult mai dragă şi mult mai importantă decât orice Marie de/scrisă până acum, îţi spun despre mine că sunt sănătos tun şi sunt liniştit ca un obuz, cum grăieşte Prietenul Ofiţer Moldav, Romică Bălan, artilerist profesionist... dar şi asiduu admirator/cetitor de Poezie, şi…
Elegie în Centrul Cer(c)ului Uscat
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Noiembrie 2017
Primul Capitol În care Timpul, personajul principal al Elegiei, se află la ananghie, se contractă şi-şi deplânge Soarta, îşi blestemă zilele şi nopţile, aşteaptă să-şi dea Duhul şi să dispară definitiv, cu tot cu Spaţiul fără de care nu se poate! În care dependenţii de Timp - credeţi că-i cunoaşteţi,…
Biscuiţi, bomboane şi flori
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Noiembrie 2017
Ce copilărie fabuloasă! Cu şapte ani de Acasă şi cu opt ani de la Şcoală! De la Şcoala Generală, că nu-i zicea Gimnaziu! Şi ce oameni vrednici! Şi ce oameni de cuvânt! Unul şi Unul, nu unul şi altul, cum acum! Oameni de la care ieşeai cu fărmătura-n barbă! Oameni…
Prolegomene... între Timp
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 15 Noiembrie 2017
Cu câteva zile mai înainte... sunt pe strada Domnească! Mai precis, în staţia din faţa Teatrului Dramatic! Aştept autobuzul! Care trebuie să sosească din moment în moment, dar nu soseşte!... Între timp, citesc afişele şi-mi pare rău că mama nu m-a făcut actor! Cred că l-aş fi "jucat" foarte bine…
O întâmplare cu Viaţă
Scris de Ion Zimbru Marți, 14 Noiembrie 2017
Demult, când pădurea de pe Zăpodie era îngrijită şi păzită de un vigilent angajat al Statului, adică de pădurarul/ vânătorul Ion Croitoru, zis Ion Dumbă, din satul Adam, parcă Moartea era mult mai rară decât acum!... Mai rară şi mai bună! Mai puţin tristă, parcă! Moartea li se părea mai…
Florica (X)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Noiembrie 2017
Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrisă de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în…
