Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Dacă te mai prind la poartă, mă fac rău ca un obuz liniştit...ştii foarte bine ce se poate întâmpla, dacă nu mă laşi în pace...pot să explodez cumva, pot să te sfărâm, duşmanco!...să nu zici că nu ţi-am spus! Şi mă fac mitralieră cu metafore dum-dum, cu lunetă, cu trasoare,…

Şi tot aşa, în fiecare zi, bătrâna din ziarul de ieri se duce în păduricea din sus, se întoarce acasă, vorbeşte singură... ori poate numai mi se pare că vorbeşte singură şi „de pe dealuri”, cum bârfesc sătenii. Îndrăznesc să-i spun bună ziua, să-i sărut mâinile scheletice şi s-o întreb…

Bătrână, scundă, costelivă, cu bocanci mari... trece dinspre casă înspre pădurice, în fiecare dimineaţă, să adune vreascuri. Trece aplecată, aproape în unghi drept. Trece pe drumul colbuit, care-o cunoaşte de atâta amar de ani. Trece şi vorbeşte singură. Sau, cel puţin, aşa mi se pare. Păduricea nu-i departe. Stă-ntr-o costişă…

Ieri, la ora când pleacă trenul de 6 fix şi când tocmai îmi văcsuiesc pantofii în ritmul melodiei celeia cu floricele de porumb, aud bătaie de patru ori în uşa de la intrare în bârlog, fiindcă de ieşire nu am! Adicătelea cioc, cioc, cioc, cioc! Nu mă uit pe vizor,…

Un porc... (dintre aceia cu sfârla cât mai lungă/ şi cu şorici de-un deget pe fălcile gămane).../ fusese prins punându-şi untură peste şuncă/ şi clefăind, pe gratis, rahat de milioane!//... Găinile, desigur, acrite de clocire/ şi, silnic, ouătoare prin pod, prin oboroace,/ l-au spus în pasca mă-sii, l-au dat în…

Nuntă! Mare nuntă! Modernă! Multă! Şi frumoasă! Artificial de frumoasă! Şi departe, foarte departe de farmecul tradiţional el acestui eveniment in/util din viaţa celor care jură să fie laolaltă „până când moartea îi va despărţi”! Mireasă lungă şi înaltă! Lance! Săgeată! Suveică! Albă! Drăgostită precum sinucigaşa regină egipteană! Mire aproape…

Mă numesc Georgeta Mihai. Sunt mamă şi bunică. Respect tot ce însemnează şi poartă numele comun OM, şi pe care-mi place să-l scriu cu majuscule. Şi nu mă codesc niciodată, dacă trebuie să observ Răul sau Binele din jurul meu, însă şi din jurul celor care-mi umple ori îmi golesc…

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin.…

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să…

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că…

Viitor de aur...ţara noastră n-are!/ şi nici apa n-are loc de mers pe ţeavă!/ viaţa se topeşte ca o lumânare!/ demagogii urlă împănaţi cu pleavă!... Casele ni-s peşteri...şi răbdarea ni se/ surpă sub asaltul vorbelor degeaba!/ cresc, văzând cu ochii, ane-mone-lise/ clănţănind în egări...ca să meargă treaba!... Nu se mai…

Un prinţ complicat, îndrăgind tochitura,/ sosi într-un sat anonim şi sărac!/ citise-n „Scânteia” că-i bună untura/ mistreţului prins cu statut de godac!// Mergea pe un drum schilodit de tractoare,/ cânta din cimpoi electronic, zicând:/ – Veniţi, servitori, căutaţi în hambare/ vreau carne!...vreau carne!...sunt foarte flămând!// – O, tip enervant...(grongăneau servitorii).../…