Ion Zimbru

Ion Zimbru

Ultimul rece (apocrif tangou)

Luni, 17 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ce fel de-ntuneric e-n inima nopţii!... nu văd nici să stau, darămite să merg... mă las dus de sânge, la deal şi la vale, şi caut (orbeşte) ieşirea din cerc!... Mă las... şi m-aud: „să se facă lumină!”... s-aude ecoul... nu-i nimeni... nu sunt nici păsări, nici fiare n-această pădure rotundă, moldavă, cu suflet rotund! În/cerc în zadar să pornesc lumânarea... ceva/cineva îmi tot suflă-n chibrit!... În largul de beznă a sângelui verde mi-i frică... şi cred c ...

Mai trage o dată! (poem incurabil)

Sâmbătă, 15 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
De mult... (ce demult!)... a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum... (oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă... ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VIII)

Sâmbătă, 15 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da... se aud vreascuri trosnind! Ca şi cum calcă cineva pe ele se aud! Din spatele lui Tudor Tonitza se aud!... se aud, se aud, se aud...!... Dumnezeule, pentru că tu le ştii pe toate, spune-mi ce se întâmplă cu Muma Pădurii! O văd mai tânără! Şi pe Tudor îl văd mai tânăr! Chiar flăcău!... ”Ioane - zice şi el - ce se întâmplă cu tine? Eşti ca la şaisprezece ani!”. Numai Şefa Pădurii tace! Ştie ea ce ştie! Ştie ea ce nu ştim noi, adică!... Şi nici crucea nu ma ...

Trei dealuri (balada micului Anonimeni)

Vineri, 14 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghiocei am grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei! ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum... toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!... eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut... sunt prea mic să tulbur starea Marelui Necunoscut!... Mi se spune Anonimeni, şi eu cred, pe toţi îi cred... ştiu c-am vrut să fiu (o dată) olecuţă de aed, însă mi-a stricat vioara şi mi-a pus pana pe foc u ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VII)

Vineri, 14 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Printre vârfurile copacilor se vede şi se aude cum Soarele, calm şi indiferent, se cărăbăneşte spre mereu acelaşi veşnic asfinţit. Muma Pădurii ne întreabă dacă (nu) plecăm acasă. Zice că ea n-are casă. Are casă peste tot, adică. Tonitza zice că mai stă, că satul său e la câteva sute de metri spre nord-vest. Cătunul meu e mai departe, chiar foarte departe. Dar n-am chef să plec. Îmi pun în gând să stau singur, lângă Poiana Vântului, toată noaptea. Să reconstit ...

Omul cu două Moldove (catharsis)

Joi, 13 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: „!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,              plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui!”                       [Cezar Ivănescu – Doina (Dorul de Moldova)] Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă, ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (VI)

Joi, 13 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Încet, cu mişcări desăvârşite, ca şi cum ar fi pentru ultima oară, Tudor Tonitza sapă groapa toporului. Cu toporul o sapă. Lângă crucea lui Anghel. Sapă şi zice uitându-se spre pământ, cu vorbe egale, măsurate o viaţă întreagă, parcă: "Auzi, tanti Mumă a Pădurii?! Auzi, nea Ion de la Zimbru?! Să iei viaţa unui om, aşa, doar pentru că a furat un harbuz!? Ştiţi că ucigaşii nu au păţit nimic, da? Şi ştiţi de ce, nu? Dacă nu ştiţi, vă spun eu! Cică nicăier ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (V)

Miercuri, 12 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!... Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din sudul Moldovei de nord, dar şi din nordul Moldovei de sud: chisăliţă din cireşe pădurence, amare şi mărunţele, câte o strachină la fiecare! o oală de lut, obişnuită ...

Balada infinitului mărunt (august poem)

Miercuri, 12 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ce vrei? ce faci? de ce mă târcoleşti? ce duh te smulge din astâmpărare şi te trimite-n infinitul meu mărunt, sfrijit şi gata să pogoare într-o absenţă plină cu prezent, într-o vecie grea, indiferentă?... (unde ai fost, viclean mântuitor, când căutam ieşirea din placentă... şi mă grăbeam să-mi lustruiesc afară augusta mea deşertăciune chioară?) Mi-ai zdruncinat opaiţul curat când am jurat pe literele tale, dar am văzut că sunt biet sfeşnic mort, un uricar naiv, ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (IV)

Marți, 11 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nici nu termin bine de rostit "sub greutatea lemnelor de cruci", ultimul vers al poeziei despre pădure, şi Muma deja e-n şuvoaie de lacrimi. Jumătate de oră, şi ea şi nea Tonitza s-au uitat la mine ca nişte trăsniţi de-un fulger nevăzut. Parcă Cineva/Ceva le luase minţile. Parcă şi Vasile Anghel se miră de departe, mult mai departe decât dincolo de cruce. Parcă toate păsările, câte au mai rămas de la praştiile şi pietrele mele şi ale altora ca mine, s-au adunat deasupra ...
Pagina 517 din 746