* (despre imunitate) * Ieri m-am întâlnit cu-n virus mândru în tramvaiul trei;venea harnic de la muncă sau venea de la femei;şi stătea maestrul virus pe o bancă, foarte drept,şi plângea că nu mâncase nici pulpiţă şi nici piept;oamenii - ce fel de oameni?! - se uitau la el, cântând:doamne, iartă-l, e un virus emblematic şi plăpând,e un virus fără vină, trist, flămând, cu curul gol,seamănă cu noi, vezi bine, e scăpat de sub control,are şi copii, şi rude, are fini, ar ...

(plug uşor pentru gălăţeni) Aho, aho, ho, ho, ho, ho, nu-i nimic la indigo, e o treabă nou-nouţă: nici pe jos, nici în căruţă; nici la deal şi nici la vale; de/sperări fundamentale; dialoguri judeţene, nene, nene şi iar nene; armonii şi mori locale, să trăiţi şi osanale, căci altfel nu se mai poate cu boierii din cetate, cu săracii şi cu cine foaie verde mărăcine o s-ajungă până unde ultimele trei secunde cu nimic sau cu mulţi bani, la anul  şi la mulţi ani! Aho, ...

(pâine şi lacrima christi) Dă-mi drumul la poartă, Marie; promit c-am să stau doar o noapte; eu vin dintr-o iesle curată, în lumea păcatelor şapte! Dă-mi drumul la uşă, Marie; promit că stau doar până mâine; îţi dau nişte lacrima christi, îţi cânt şi îţi dau nişte pâine! Dă drumul la geamuri, Marie;o lume întreagă aşteaptăs-audă cum vine luminaşi bate o cale mai dreaptă!Dă drumul la lacrimi, Marie;târziu nu va fi niciodată;ia pâine şi vin, ia cuvântuladus ...

(dingdang şi dangding) Fuge din cub un înger oarecare. Vai de văzduhul şi penele lui! Are copite de cal şi mai are faţă de mire şi ochi amărui. Fecioare de pică îl cheamă corect:  stai, domnule înger, o leacă şi-un pic, rămâi la căldură în cubul perfect,încolo e foarte departe şi frig!Fecioare de treflă îl cheamă plângând:hai, faţă de mire, cum să nu-ţi pesecând noi, fete mari, stăm cu minte la rândşi ştim ce-o să faci cu atâtea mirese!?Fecioare de mov îl ...

(misterul din cuibar) Parcă nici salcâmii nu mai pot da de ştire păsărilor care plămădesc misterul în cuibare, c-am rămas prizonier la nord! N-are cine-mi ţine de urât, cine-mi pune ceai în călimară, cine-mi scrie a ultima oară primul lied la timp, măcar atât! N-are cine-mi spune: te salut,omule, să ştii că nu se poate,peste tot sunt păsări îngheţate,nici salcâmii nu se mai aud!Sunt captivul gheţurilor, suntcondamnat la ceastă întrebare:cine-mi trage sania în carest� ...

(la mormântul mentorului meu, poetul Ioanid Romanescu) Ce iarnă corectă, ce vreme frumoasă! - îmi spun şi deschid fereastra, să intre misterul şi regele meu, Ioanid. Îmi cade zăpada pe faţă şi sunt bucuros, în sfârşit, iar vântul mi-aduce cuvântul quijotelui meu, Ioanid. Un corb - de la stânga la dreapta,cu pene de scris negreşit - descrie "mereu" pe omătulsub care s-a dus Ioanid.Ce viscol, ce gheaţă, ce apă,ce foarte frumos! - şi deschido carte şi încă o carteîn car ...

(pentru copii, părinţi şi bunici) Aud copiii: dă-ne doar un brad şi-o sanie cu tălpi de ciocolată, căldură printre fulgii care cad, părinţi care se bucură şi iartă! Vrem pâine, mere, nuci, colinde, ger, să nu uităm că viaţa este verde, să ne-amintim de-a pururi lerui ler şi visul că nimica nu se pierde! Aud părinţii: doamne, să ne daiun strop de vin şi-un pic de sănătate,cântec la păsări şi ovăz la cai,şi la copii doar dragoste de carte!Şi dacă ai şi vrei şi ...

(pastel patriotic)Mai neagră decât corbul lui Poe, o cioară trece pe deasupra mea, dinspre Călugăreni. Croncăneşte persuasiv, dar nu zice "niciodată". Cred că este cea mai flămândă dintre pământeni.Se roteşte de câteva ori, ca o doamnă, zgribulită de frig, de istorie şi singurătate. Vede că nu am puşcă, ştie că a murit Lenor, croncăneşte şi caută nişte gunoaie curate.Îmi vine să-i zic: te rog, doamnă cioară, ai milă de urmaşul Romei, te rog frumos, spune-mi ce ...

(despre geamuri)Unde ai fost, superbă femeie de zăpadă? Am plâns corect şi am crezut că nu mai vii;mi-e dor de tine, te-aş chema la mine-n casă,dar este cald…şi te poţi duce dintre vii!Frumoasa mea, doar geamul ăsta ne desparte - ne/norocire pusă între frig şi cald - orice ar fi, nu pot să cred că eşti cealaltă,nici tu nu crezi nicicând că eu sunt celălalt!Mă uit pe geam, îţi fac un semn de bucurie,mă rog la cer să fie frig şi să mai stai,mă rog să deie nişte ger ...

(învăţătură pentru mai târziu) Mama mea, la moartea mamei sale, s-a-mbrăcat frumos şi a tăcut; şi mergea de acolo până acolo, printre vii cu lacrimi şi trecut. Mama ei stătea pe pat întinsă, uite-aşa, cu capul spre apus - încă nu venise cu sicriul un creştin tâmplar, deştept din sus. Un pahar cu vin, un fir de pâine, oameni mulţi, tristeţe, pregătiri… Singuri într-un sat - eu şi bunica după uşa ochilor subţiri. A venit creştinul cu sicriul - când şi cum şi un ...