Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi…

În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor…

Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi cel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia,…

Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare... (iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)... De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi…

Da... sigur că da, începe să se vadă hoarda funerară, începe să copleşească strada Brăilei, între fosta agenţie CFR şi fosta biserică Sfânta Sofia. Aerul şi decorul se înnegresc. Vacarmul stârnit de claxoanele automobilelor de lux fărâmiţează văzduhul, face praf orice urmă de linişte. Prietenul meu mă întreabă în şoaptă,…

Mă aflu-n jurul Păpădiei, cu-n amic din copilărie... avem urechile stângi spre "umbra" bisericii "Sfânta Sofia"... şi auzim huruitul tancurilor ruseşti, care au smuls-o din "rădăcină"... şi-i auzim şi pe-alde Alioşa pronunţându-se urlând "nazad" şi agitându-şi pulemiotele (mitralierele) spre locuitorii gălăţeni mai îndrăzneţi, mai indignaţi de "gestul" sovieticilor dezlănţuiţi. Peste…

Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?)…

Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de lut, aşa-i de ocupat cu…

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru…

Sigur că da!...Medicul doctor şi măgădăul păzitor se preling pe lângă cele două babe eterne şi se pierd în iureşul şi-n hărmălaia Bietului Galaţi – vai de mama lui, vai de cucurigu său de Galaţi contemporan cu cele mai crunte şi proaste zile de când stă pe harta Republicii Nervoase!…

Cum ziceam miercuri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog...daţi-mi trei icre negre!"...Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte…

Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme…