Proiectul iniţiat de UNPR şi adoptat în şedinţa de Guvern de ieri, privind „coşul de solidaritate” demonstrează încă o dată că nimic nou nu este sub soare, cel puţin nu pe meleagurile politice. Asta, deoarece „coşul de solidaritate” se referă la vânzarea către pensionari a produselor alimentare de bază – ulei, zahăr, făină etc. – la preţuri de producător, prin intermediul unor economate.
Unul din iniţiatorii proiectului de acum, preşedintele UNPR, Marian Sârbu, probabil că a uitat cum în timpul mandatului Năstase – pe când Sârbu era nici mai mult, nici mai puţin decât ministru al Muncii – s-au înfiinţat aceste magazine de tip economat, cu aceeaşi misiune ca acelea „descoperite” acum de Guvernul Boc: ajutorarea pensionarilor sărmani, prin vânzarea, la preţuri mici, a produselor alimentare de bază.
Ca şi în 2002, când s-au înfiinţat pentru prima oară, şi acum economatele vor fi în grija primăriilor, iar singura modificare pare a fi modalitatea de procurare a acestor alimente. Căci, dacă prin economatele de „tip Năstase”, alimentele erau aduse prin grija exclusivă a primarilor (negocieri cu producătorii etc.), acum se pare că în joc va intra statul, prin Agenţia Naţională a Rezervelor care va stabili şi preţurile alimentelor.
Dacă economatele „de tip Boc” vor fi similare cu cele de „tip Năstase” sau se vor dovedi o afacere mai bănoasă pentru stat şi adevărate locuri de pelerinaj pentru pensionari rămâne de văzut.
Afacerea economat
La Galaţi, afacerea economat a mers bine. Dovadă că, faţă de cele 6 economate înfiinţate în 2002, acum sunt în total 8: în pieţele Centrală, Ţiglina I, Micro 14, Micro 19, Micro 39, Piaţa Veche (de la P-uri), în I.C.Frimu (lângă biserica Sf. Mina) şi în cartierul Dimitrie Cantemir.
O altă dovadă că sunt clienţi: economatele funcţionează în două ture, de la 7.00 la 13.00 şi de la 13.00 la 19.00. Este drept, în unele pieţe economatele arată exact ca nişte magazine, cum este cazul celui din Piaţa Veche (de la P-uri, la demisol) sau al celui din cartierul Dimitrie Cantemir.
În toate economatele se comercializează nu doar produsele alimentare de bază (zahăr, ulei, orez, făină şi mălai), la preţuri de producător plus 1-2 la sută (faţă de 30-50 la sută la magazinele „normale”), ci şi alte produse care s-au cerut: paste făinoase, conserve de legume, chiar şi carne.
„Iniţial, cumpărau doar pensionarii, apoi au putut cumpăra şi beneficiarii de venit minim garantat şi persoanele cu handicap. La început se cereau taloanele de pensie, adeverinţe, dar era o procedură greoaie şi am renunţat la ea. Să ştiţi că avem mulţi clienţi, dar din cei foarte săraci. Nu ştiu care vor fi reglementările pe viitor, vom vedea, dar până acum, la Galaţi a mers bine, spre deosebire de alte oraşe din ţară, unde în 2002 s-au înfiinţat cu zecile şi apoi s-au închis”, ne-a declarat directorul SC Pieţe Agroalimentare Galaţi, Eugen Zaharia, spunând că în economate se vând produse ale producătorilor gălăţeni: ulei Prutul sau făină Galmopan.
