Motto: "atâtea chipuri: linişte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")] (!) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei, mă perforau ecouri şi fulgere…

Moto: "flacără verde: nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture" (Iolanda Cremene) Şi... (ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu, pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă)... simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziu şi-aud cel greier cum se stinge/ în grele-nflorituri…

Doar o clipă de ne/atenţie din mintea/sufletul lui, şi m-am mutat în partea stângă, şi am adormit, şi m-am trezit cu femeia lângă mine, şi m-am împrietenit cu şarpele, şi am umblat cu fofârlica/ispita, şi am muşcat/mâncat din mărul/pomul cunoaşterii, şi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm…

Cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de Bune şi Carte, cu duhul nuielei mi-a dat dezvăţare/ de Rele şi Moarte! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii! Să merg şi s-aud cum se suie la cer,/…

De ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru.../ bucură-te, nătăfleaţă! De ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti…

(!) o văd pe maria cum vine/ cu căldarea plină de la fântâna cea secată,/ cum se opreşte din când în când,/ cum se odineşte,/ cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine (!) (!) aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă,/ dacă fântâna-i goală,/ să-mi…

Moto: „vântură vântul vremelnice vămi,/ trec triste trireme tăindu-mă-n toată/ divina-mi dorire, demonule...dă-mi/ secunda sărutului – sclavă secantă” (Iolanda Cremene) salvează-mi sufletul spunându-i/ să-şi sece sfânta sublimare singură, simplă şi senină/ cum centrul cercului celest, care comandă-concentrează/ continuări contrastatoare, contraria(n)te-n cod cuantic/ frenetic, fin, fals, ferm, funest să-şi sece sfânta…

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o…

sigur că da, nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimic n-am! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte! sigur că da, mai singur decât o fântână…

Ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această clipă chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă, când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată! N-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea care n-are timp/…

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un…

Aceasta-i calea care duce tocmai cândn-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând! Aceasta-i calea... şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas…