Mi-am amanetat viitorul pentru dumneata, să ai cu ce ajunge cât mai aproape de sufletul meu - astfel m-a învăţat mama: să fiu păsător, să nu mă comport ca un derbedeu, să nu te las singură şi departe, printre nemuritori netrebnici, fără viaţă şi fără carte! Uite-aşa am rămas fără…

nu-mi mai trebuie nimic din tot ce s-a spus că mi se dă cu vârf şi îndesat - ce să mai aştept când chiar şi zâmbetul morţii mi se pare confecţionat? când chiar şi viaţa mi se pare dată cu împrumut? când cred că altcineva a făcut ce cred că…

Chiar de ninge, chiar de plouă/ nu mă doare şi nu-mi pasă: eu cu mâinile-amândouă/ am bibliotecăreasă tăcătoare şi deşteaptă/ ca o carte inedită care-mbie şi aşteaptă/ vremea să i se deschidă foile minunăţiei/ şi smeririi catedrale, uşa-poarta veşniciei/ şi singurătăţii sale! Şi de bate ori nu bate/ nenea vântul…

fiindcă niciodată dumnezeu nu m-a ţinut cu faţa la perete, chiar dacă am făcut greşeli şi păcate, chiar dacă mi se părea că nu pot crede nici în visuri false şi nici în visuri adevărate – mă pregătesc să încep, cu mare grijă şi pe îndelete, curăţenia de primăvară în…

Moto: „singurătate - geam de monastire - / prin tine-şi trece timpul puritatea/ dinspre trecut sau din închipuire:/ plătim, pe rând, cu naşterea şi moartea” (I.C.) (!) am aţipit şi am visat un fluture mergând pe jos bea rouă de nu(mă)uita(re) şi ascuţea greieri bătrâni (!) (!) eu eram un…

Ce frumoasă-i nedreptatea/ cărăruilor prin grâu când săgeţile cu pene/ vântură văz/duh de Mai, când cicoarea strigă macii/ somnoroşi, la vorbă-n şoaptă, când ies cântecuri din ouă,/ când plecarea intră-n cai!... Cea plecare fără şauă,/ cea plecare fără frâu, fără timp, fără nuiauă,/ fără ţintă, fără loc... cea plecare-n dorul…

Moto: „viaţa este o greşeală?! moartea este o erată!?” (Iolanda Cremene) se făcea că eu sunt nimic în mişcare pe aria ghioceilor din opera tristeţii se făcea că tu eşti cea mai rară uvertură înlăcrămată aşteptând să mugurească poeţii şi să spună şi să scrie că nu a fost o…

Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă cuvântul meu (întâiul) în formă de şotron, scris cu nuiaua dreaptă, sau zgâriat pe ţărnă, pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion... şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-acelea care-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb, să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul...…

Din gând... (prin ochi)... trimit răspuns/ înfumurărilor stelare, care-mi trimit, prin văz şi-auz,/ aceeaşi simplă întrebare: cine sunt eu, aici şi-acum?/... Zic: eu sunt apă şi mâncare care vă duce la sfârşit,/ prin carotide planetare, şi se întoarce tot aici/ şi-acum, dar fără să se-ntoarcă, fiindcă în acelaşi punct/ se…

La deal şi la vale, încolo şi-ncoace şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine - nu-mi vine să cred: o aud lângă zare şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) S-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă să văd iertăciune şi dor şi poruncă în ochii săi sfinţi şi…

Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac... lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag, şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals, şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals, şi poate-i spun şi eu…

(!) aici, în Marele Mister,/ toate cuvintele-s egale: apropieri şi depărtări,/ sus-jos, iad-rai, al-a, ai-ale, tot şi nimic, negru şi alb,/ iubire-ură, ziuă-noapte, mic-uriaş, înalt-adânc,/ atunci-acum, strigăte-şoapte (!) (!) aici, în Marele Mister,/ i-acolo... cine nu mă crede zice că merge-n spaţiu-timp,/ dar stă cu faţa la perete... acest perete…