Trei proiecte de câte cinci milioane de euro, câştigate de Universitate

(!) din prima clipă a-nceput să mi se parăcă nu-i nimic frumos și sfânt și-adevărat,că totu-i fals și viclenie și gargară - viu pus pe scenă pe principiul INCREAT (!)(!) n-a doua clipă a-nceput să mi se parăcă e la fel ca-n prima clipă - și n-am plâns,n-am dat cu parul în substanța FUNCIARĂ,am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz (!)(!) n-a treia clipă a-nceput să mi se parăcă sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua...că nu suntdecât nimic într-o scenetă ORDINARĂ,� ...

Hai de-acolo, vino mai încoace,mai încoace, repede, acu...hai de tot, ai milă pentru tine,fii deştept...te rog, nu spune nu!Tu nu vezi că ai trecut prin viaţăstând în sine, mistuit de gând...lasă gândul...hai cu-nsufleţireadincolo de „unde” şi de „când”?!Eşti un sclav al necredinţei talecă se poate...şi plăteşti tributscump înţepenirii în deşertulsinelui prost, chior şi surd şi mut!Hai, nu-ţi fie frică, fugi de-acolo,zvârle-ţi eu(l) în uitare, tot!...Sunt ...

De mult...(cât de mult!)...a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum...(oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Fenomen cu zece la singurătate,zece la citire, zece la candoare,zece la respectul faţă de tăcereacelei care cântă în amurg...şi moare!Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri,cu hap/sâni ca două portocale crude,arie din sfânta operă a pâiniicare-n fiecare clipă se aude!Fenomen cu zece chiar şi la iubire,şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate,şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă...fenomen cu zero la greşeli/păcate!Fenomen cu braţe lungi până la mine,lungi până departe, ...

Steaua mea bizară fumegă!...s-aprinde?sau se stinge?...spune, doamnă, ce mirareo (în)depărtează? steaua dumneavoastră,în singurătate, pentru ce răsare?Uite, astă-noapte, dinspre-apropierearăsăririi sale, (mi)-a scâncit o rază,ca şi cum ar zice: vreau să fac luminăasfinţirii tale!...vrei? asculţi? (nu)-ţi pasă?Ca şi cum ar zice: steaua ta e gata,doar o licărire (din ce-a fost) mai are...a făcut degeaba umbră-n adâncimeacelui/cestui haos!...spune-mi: ce-ntrebareva să-ţ ...

Sigur că da! Sunt foarte bucuros că Maria, mâine, dimineaţă, merge cu mine la cules! Cum să nu mă bucur şi cum să nu-mi vină s-o strâng în braţe când ştiu că avem foarte-foarte mult de cules? Îmi vine s-o strâng în braţe, dar n-o strâng! O sorb şi o mănânc din ochi! O sorb şi o mănânc pe toată! Nu mai rămâne nici un pumn de Marie, nici o palmă de Marie! Îi mulţumesc din tot sufletul că a stat la sorbit şi la mâncat din ochi, îi sărut iarăşi mâinile ca dou ...

Lacrimi şi tăcere în cazarmă/ – lumea-ngaimă vrute şi nevrute,nici un glonte nu tresare-n puşcă,/ doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă/ şi-i cuminte, parcă n-are minte –nu mai este, nici n-o să mai fie/ niciodată ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri,/ epoleţi, marmite – într-o doarăvrafuri de cuvinte-abandonate/ din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane,/ goarna nu mai sună-nviorare,garnizoana-i goal ...

Moto: „clipa îngroapă orele în sete/ şi oazele fac apă la genunchi/ poetul scrie pe nisip sonete/ cu genele în formă de triunghi!” (Iolanda Cremene)   Uită-te pe fereastră... sunt la poartă, adu-mi, te rog, oleacă de apă – oleacă de apă din marea moartă, dacă marea vie-i secată – acuma, chiar acuma, cât mai degrabă!   Uită-te pe fereastră...sunt în ogradă, am intrat aşa... mor de sete – sunt manuscris de la marea moartă, abia se mai văd cuvintele ...

!vino să iei... (şi tu!)... că se termină...mai am destule, însă e năvală...şi mă spăimânt că poţi rămâne fără,sub luna veche, nouă, plină, goală,sub cerul mincinos şi criminal,păzit de domnul lucifer... mătincăacest perfid lacheu dumnezeiesc(mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă,l-a dat afară pentru că ştiacum şi necum... deoarece... fiindcă!!mai am destule... şi-ncă mai aşteptîn poartă, la fântână şi în gară,poate ajungi să vezi că am ce-a zisbădia ...

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele,/ te vei simţi mai bine ca într-un paradis.../ Pe marginile mele cresc sute de nuiele/ şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis!// Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară/ mai verde şi mai blândă ca aia de atunci.../ şi s-au întors (din moarte) a nu ştiu câta oară,/ din ce în ce mai negri, din ce în ce mai lungi!/... Mai lungi decât mirarea apropierii tale,/ mai negri decât noaptea în care te-am iubit/ lângă fereastra ...