Bani europeni „drămuiţi” pentru Valea Ţiglinei. Biodiversitatea ne costă mai mult 

Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta, în rochie de noapte, lungă până la Capătul unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da! Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu, şi când (n)-am văzut că sunt la Capătul unde se aude Totdeauna: Sigur că nu! Sigur că nu! Sigur că da: toate femeile de pe strada Poetului mi-au luat lacrimile mele şi mi-au dat lacrim ...

Mi-au dat lacrimile pe strada Mihai Eminescu. Şi mugurii mi-au dat. Şi frunzele mi-au dat. Şi florile. Şi păsările. Şi poamele. Poetul ieşise la toate porţile. Zicea că-i vinovat pentru Iubirea şi Poezia de pe stradă, că trebuie repede să se audă şi să se vadă cum nu se sfârşeşte nicicând şi nicicum şi niciunde nici un fel de cărare şi nici un drum. Cu toate femeile alăturea şi în suflet şi în gând, m-a oprit câte o Veşnicie la fiecare poartă. Ca pe un copac ...

Visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală - [eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude (pe lung şi pe lat)/ ş-aud cum se vede, şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete!] Se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf.../ [ce fel de răscoală mi-i dat să vi ...

Sunt gata, sunt gata, Marie.../ m-apropii de partea cealaltă, mai am o secundă-lumină/ şi-ajung până-n seară la poartă! Te-aud cum aştepţi în ogradă,/ cu ochi lăcrămaţi către stele, cu sufletul zilelor tale/ în sufletul nopţilor mele! Te-aud numărându-ţi răbdarea/ şi dorul şi visul şi gândul, cu mâinile-ntinse spre mine,/ să mă înghită pământul! Să nu mă încerce încetul,/ îmi dau jinduirea mai tare, să nu mă cuprindă-ncetarea,/ îmi pun toată viaţa-n ...

Încet-încet, dupăolaltă, s-adună, tac ş-apoi pornesc pe drumul cel fără primejdii, fără opriri, fără ocol... şi speră să nu-i prindă seara sau dimineaţa până când vor fi acolo (sau dincolo) aliniaţi în cheia sol... şi eleganţi, cum (altădată) erau gătiţi cei condamnaţi, să nu ştirbească halebarda, să nu alunece din ştreang, să nu se sperie călăul, să nu trezească-n spectatori vro repugnanţă, vro scânteie de răsculare şi bigbang! Sigur că da, toate-s ...

O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă - nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângăîncrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vinăcă numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină,uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare,şi Tot ce se vede e Tot ce-a rămas:/ Nimic în Mişcare!Paradă de mofturi, cortegii de măşti/ şi glorii mărunte,viclean carnaval şi spectacol mizer/ şi-uimiri muribunde,gândaci de asalt, c ...

dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari,să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb,să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubiriişi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp,să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam...şi să beau doar apă chioară/ din ulciorul lui khayyamdacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mici,ca să nu mi se mai pară/ mare jurul sec şi greu...uite-aşa, să se închidă/ mult mai repede şi bine,poate ...

Râurându-şi părul lung până la mine, pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte cea mai dreaptă cale dinspre unde vine de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte! Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă, poate să şi moară, să şi treacă peste...! cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă, este tot aceeaşi, tot întreagă este! Oare cui plăteşte printr-această crudă, printr-această crudă osândire-n care pleacă şi se-ntoarce chioară, surdomută, râurându ...

ne/dumirit şi tributar ne/norocirii de-a fi naiv în dezacord cu tot ce nu-i armonios şi pur şi simplu, mă cutremur şi mă întreb scurt, clar, precis, concis: al Cui e-acest Rotund plin cu Extaz şi Agonie, ne/cruţător, ne/răbdător şi des/frânat? Cine-i sau Ce-i Acel cu musca pe căciulă? [nici un răspuns!... tăcerea sună OCUPAT!] cred că (nu) ştiu, însă nu cred că nu se poate pune Accent pe-un Cine/Ce ne/controlat, (nu) crede că (n)-am atâta inimă şi minte să (nu) mă ...

Trece şchiopătând pe lângă stână, lăcrămează, nu mai vrea nimic, nu mai are nici un pui alături - i-au murit de puşcă şi de frig! Toţi ai săi s-au dus într-altă lume, unde nu sunt oameni care n-au nici o milă... iară ea, sărmana, nu mai zice nici măcar hau! hau! Trece spre amurg... şi nu mai vede: are-un ochi bolnav şi unul spart... ce destin de fiară la cheremul unui trist şi crud şi lung hazard! Vine întunericul şi-o pierde-n nesfârşirea şi-n desimea lui, c ...