Boala coşurilor de gunoi din Galaţi. Confortul urban, între modele vestice şi maniere estice

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) uite-o femeie neagră la capătul răbdării cum stă şi dă din lacrimi lâng-un sicriu deschis şi gol, cum tot aşează şi mângâie o pernă şi nişte aşternuturi de veci, de somn, de vis (!) (!) și-aşteaptă, şi aşteaptă, şi cred că i se pare Devreme - prea devreme - sosirea celui dus - citesc şi scad pe cruce: doar şapte ani(!)... dau lacrimi şi spun vreo două vorbe condamnatoare-n sus (!) (!) iată, femeia neagră ...

Duminica trecută. În stația de autobuz de lângă fosta agenție CFR. Exact pe locul de parcare al autobuzelor şi al troleibuzelor, o limuzină de beizadea libidinoasă stă-n ciuda călătorilor şi a celui mai elementar bun-simţ. Cu mâneci scurte, ca să-şi etaleze tatuajele de neam prost şi să-şi arate muşchii de matahală mizerabilă, beizadeaua se dă mare, cercetează jurul şi-l viciază cu aerul său de bestie latentă, îşi aprinde o ţigară, mânjeşte văzduhul şi-l sfă ...

Ies la şase și zece. Vreau să prind autobuzul 9. Cel de 6 și 32. Nu mă grăbesc. Am timp. Pot da şi altora, care se smiorcăie că nu au. Că nu au ce pierde, vreau să spun. Merg în pas destul de vioi pentru vârsta mea legendară, dacă iau în calcul sutele şi miile de zile şi nopţi ale doamnei Odinioară, când citeam poezie cu prietenii şi cu doamna Nemiluita, până când ne prindeau trei dimineţi împreună, cu Ion Avram (prozator formidabil) şi Simon Ajarescu (poet al "matri ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) stă singură pe-o margine de lumeşi-ascultă stele cum răsar şi cad,oftează-ncet, are o mână lipsă,un ochi pierdut şi un picior tăiat (!)(!) are şi-o mamă, însă nu-i acasă,şi-un tată are, însă e plecat -sunt duşi pe altă margine de lumes-asculte altfel stelele cum cad (!)(!) stă singură pe-o margine de zareşi-aşteaptă să răsar-un curcubeu,doarme sub fluturi, stă sub păpădie,sub mila/grija domnului Mereu ( ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) el stă cuminte-n lipsa ei,/ ea stă cuminte-n lipsa lui,parc-ar sta-n leagăne şi-n vis,/ parc-ar sta-n lipsa nimănui -e-un fel de pândă în zadar?/ e-un fel de aşteptare-n gol?stol fără păsări, dinadins?/ ori nişte păsări fără stol (?)(!) crede că este - dacă nu-i/ prezentă în absenţa luidin ce în ce mai mult, mai greu - / în capătul cu Dumnezeu,unde prezenţa ceast-ar fi/ o lipsă-n fiecare zişi unde aşteptar ...

Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici, pe la colţuri, prin diverse imagini/tipărituri de propagandă religioasă! Nu? Sigur că da! Aşadar, cât durează viaţa? Păi, cred că ştie oricine are habar ce înseamnă fec ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) m-ai aruncat, frumoaso, m-ai zvârlitaşa... cum se zvârleşte un chibritdupă ce-a fost aprins şi ţi-a dat focla loc, la timp, la mod şi la noroc,după ce-a dat lumină în păduricând te duceai să vezi ce să (nu) furidin inima-ntunericului sfânt -precum în cer... (aşa)... şi pe pământ (!)(!) și m-ai uitat, frumoaso, m-ai uitataşa... cum se (mai) uit-un predicatdupă ce-a fost prin subiectul tăupredicator la bine şi la r ...

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele aba ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) șchiopătez prin oraşul umplut cu diavoli adulţi,cu draci juniori, cu ciori vopsitesmoala clocoteşte, judecătorii sunt mulţi,foarte mulţi, foarte mulţi,pe toate porţile şi pe toate uşile citesc:bate şi (ţi) se va deschide!... (ţi) se va deschide (!) (!) șchiopătez prin oraşul umplut cu zgripţuroaice,cu fetele babelor, cu băieţii de bani... gatacu munca şi gata cu toate,noi n-am trecut prin crisalide,noi suntem judec ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine... şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă! Şi ce tremur de Steau ...