Rapid - Oțelul, derbiul etapei a 20-a din Superligă

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"Cer iertare, Mamă - sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doarăşi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oarăo tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte,şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte,nu credeam că văd un început/ de plecare printre „ce” şi „cine”,printre lăcrămioare şi cicori,/ printre dumitriţe şi gherghine !!!Cer iertare, Mamă - n-am ştiut/ s� ...

Omul acesta-i alcătuit din pace şi iubire. Omul acesta nu-i niciodată omul acela, indiferent din care parte a vieţii îl priveşti şi-i cercetezi apropierea. Omul acesta vede înălţare de fiecare dată, când se întâmplă/petrece coborâre în lucruri. Când pleacă, ori când se întoarce, ori când nu pleacă şi nu se întoarce, însă cheamă şi binecuvântă numărătorul şi numitorul lumii, omul acesta îndreaptă şi netezeşte obrazul pământului, să nu se împiedice nicioda ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"pe marginea Cărării din/spre tinesunt lacrimi fără glas şi rugăciuni,la capete-s biserici care-aşteaptă,şi clopote pe care să le sunicând vii sau când te duci în căutareatimpului tău amestecat cu-al meu,s-audă începutul şi sfârşitulunde-i stăpân şi iartă Dumnezeu –şi unde totul stă într-o secundă,SUB SEMNUL SFÂNT AL TRISTULUI MEREU !!!pe marginea Iubirii din/spre tinesunt numai ochi de pasăre cântândn-întâ ...

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi dulce şi acru şi fără de moarte măr. Un singur exemplu-i suficient pentru a realiza importanţa vitală a cestui pom ademenitor, mai ales când locuieşte-n grădina altuia. Dacă a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vreodatăceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!!nu cred... fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oarăalt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară,alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă sau pleacăalt cineva n-a spus de ce/ când toată lumea spune dacă!!alt cineva n-a mai plecat/ când toată lumea stă sau vinealt cineva nu-i oare ce/ când lum ...

Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea... şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale De� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) află despre mine că scriu poezii de acreditare.stau în cumpănă - la capăt cu bulgăre de sare.umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde.nimic nu se pierde. CEVA/CINEVA totul vinde (!)(!) află despre mine că sunt singur ca 162462.împrejurul meu se înalţă garduri şi bariere cefere.particip la acţiunea 7R şi fumez carpaţi de foi.caut loc de cascador - eventual, de veci - la litere (!)(!) mai află că mă interesează e ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gâtstrig un duşman ori o duşmancă/ acum să-mi ţină de urâttăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă ducde-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduce mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejurnu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndursunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimicimensitatea mă sfărâmă/ f� ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, când voi ajunge ...