Victima arsă în service-ul de la Șendreni a murit. Un patron și afacerea vieții lui, spulberați de o scânteie

Pe strada Jiului, în imediata apropiere a bisericii ortodoxe cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, văd un cuplu omenesc lucrând de zor la măruntaiele unui motor. Când spun cuplu omenesc, mă refer la sistemul bărbat-femeie (mai bine zis mascul-femelă) iar nu la cuplul bielă-manivelă, deşi, la o privire atentă, ea are caracteristicile fizico-tactice ale barei articulate, care nu ştiu ce face cu o anumită mişcare din maţele limuzinei parcate ostentativ pe trotuar şi pe spaţi ...

Pe poeta Mioara Baciu am cunoscut-o înainte de a-i lectura învolburările lirice. Într-o vreme în care domină disprețul pentru carte, pentru creator și pentru slova scrisă în general, mi-a fost foarte greu să intru în posesia unui exemplar semnat de autoarea orașului cu plopi.Nu știu ce bibliografie a cumulat autoarea, dar volumul Așezăminte sufletești (Editura Armonii culturale, Urechești, județul Bacău, 2023), beneficiind de o cuprinzătoare prefață semnată de prof. Ad ...

Maria Weishaupt Sarău, "Răstignită în iubire", Editura Boem@, Galați, 2023 După volumul din anul 2020, intitulat "În sălaș de liturghie" (Editura Pax Aura Mundi, Galați), Maria Weishaupt Sarău revine cu o nouă carte de poezie, păstrându-și simpatiile lirice, amprenta creștină autentică, iubirea de locurile natale ori de adopție, sensibilitatea şi dăruirea. De altfel, titlul cărții este semnificativ, existând în cuprins chiar două poeme care "nășesc" indirect înt ...

Un bibic cititor vehement de Viaţă Liberă mă apelează şi-mi porunceşte să scriu despre Verde. Fiindcă, zice măria sa, e sătul de Uscat. De care Uscat? – îl întreb cu literă mare. De tot Uscatul pe care-l cultivă şi-l răspândeşte cest domn homo bezmeticus! – îmi răspunde cu iniţială verzală amicul vijelios. Are dreptate, este apărătorul verdelui crud şi continuu, cum ar zice Bacovia! – îmi zic...şi-l rog să cetească ziarul de mâine, adică de azi, cum ar veni ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" E sâmbătă – pe apa-i milenară/ se duc iertări, păcate, tot, tot, tot: bune şi rele, sacre şi profane,/ şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare/ din calea apei sale – hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă,/ să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă – vi-i sete? vi-i şi frică,/ vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai – ştiţi că aiastă apă se re/varsă ...

În fiecare zi, ca într-un ritual sacru/magic respectat cu străşnicie, mă ia de mână şi mă duce Acolo. Drumul ne suportă cu bucurie greutatea şi şoaptele, mai ales ale ei. Drumul trece printre ultimii arbori schilodiţi şi trişti şi uitaţi ai civilizaţiei digitale. Drumul nu vrea să nu mai mergem pe el, nu vrea să nu ne mai ştie (zi de zi) de-a lungul ducerii şi întoarcerii sale nemişcate. Drumul acesta a devenit un „sine qua non”, un component al vieţii şi al morţii ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Făceam concurs de sărituri în râpă -cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori -din când în când, o auzeam pe mama:ai să mori, făptaşule, ai să mori!Râpa era foarte adâncă... şi foarte mulţi copiivisau biscuiţi şi bomboane de lux -unii nu se mai duceau nici la şcoalăşi veneau (toată ziua) la concurs!Nu mai aveau răbdare să stea la rândşi săreau toţi, săreau de-a valma -de multe ori, răsărea mama pe m ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă -parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă,parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine,parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine,zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare,parcă nu mai pot să urce/ şi pot numai să coboare!Şi chiar cred că nu ştiu cine/ se încumetă-n dogoare -oare ce durere-ndeamnă/ ceşti paşi singuri pe ...

Desigur, onoraţi cititori de rubrică fixă şi de fineţuri paradigmatice, realizaţi de unde vine parafraza din titlu. Şi, iarăşi desigur, ştiţi foarte bine ce sugerează şi cum „sună” scornitura cu nume aproape identic a munteanului Petre Ispirescu. Şi, tot la fel, vă daţi sama de imposibilitatea şi de inutilitatea naraţiunii, dar şi de farmecul remarcabil al scriselor prozatorului şi tipografului contemporan lui Mihai Eminescu. Dar nu despre asta-i vorba (astăzi) în aces ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de cândmă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând!tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet,ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet!tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă,zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă!Toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmpşi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb,� ...