Cititorilor Vieţii libere şi tuturor gălăţenilor, un gând bun la început de martie

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) e gata... începe pornirea aceea, aici şi acum:ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fumşi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gripun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i (!)(!) şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal,anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal (!)(!) şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tucu măşti, fără ...

Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Drept pentru care zicem: vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo! De ce? Păi, aici ce mama zmeilor să mai faceţi? Să nu cumva să nu spuneţi că nu v-aţi gândit niciodată la Dincolo! Ştiţi la care Dincolo mă refer, da? O, nu, nu vă ducă pârdalnicul de gând la acel Dincolo, pe care nu-l ştie nimeni, nici măcar cei care, cică, au fost Acolo! Nu! Vă rog foarte frumos, treceţi în acest Dincolo! ...

Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a murit de inimă rea, acasă, când Ion era la Ţiganca, soldat şi camarad de-al lui Costică, în acelaşi pluton, dar şi în aceeaşi grupă de infanterişti. Carne de tun săracă şi multă ...

Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are curaj să vină lângă Aproape şi să-i spună în faţă. Stă dincolo de gard şi trebăluieşte. Dar şi trage cu coada ochiului verde la Ion. Ion stă dincolo de gard şi t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto: "orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele" (Iolanda Cremene) (!) să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele din care se-nfruptă neantul/ din ca ...

Am crezut că a dat colţul... şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de realitate românească, de nenorocire democrată şi de nesimţire capitalistă. Nu moare moş Mutelcă de dragul Patriei, de sanchi, de ciudă, de dragul ne/aleşilor ajunşi nişte penali şi nişte penibili, nişte cărnuri şi cărniţe car ...

În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii nu dă ţigara dintre buze. O aprinde şi-o ţine aşa... trage din ea continuu... zici că-i burlan de locomotivă clasică. După cât îi de hotărât, se duce undeva, la sigur. Îl opresc ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Să fii cu minte... nu mai trece multşi-ncepe iar oprirea următoare,sub farmecul aceluiaşi salcâmumplut cu păsări şi suit în floare,păzit de-un zmeu mărunt şi delicat,scăpat din timp, aşa, ca prin minune,şi prigonit, şi alungat din cărţi,din vis-răsare, spre frumos-apune!Nu se mai poate... nu mai are cumsă nu se-ntâmple şi să nu se-ntoarcăsecunda-nchipuirii sub salcâm,secunda cea mai lungă şi mai largă,în care s� ...

Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici lift, că sufăr de claustrofobie! Sufăr şi de agorafobie, drept pentru care detest şi urăsc visceral spaţiile deschise! Am şi silvafobie! Şi de moarte mi-i frică! Şi de viaţă mi-i teamă! Şi de păsări! Şi de animale! Şi de abs ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"să vii când clopotele cheamă la vecernie,când toate intră-n adormire şi visare -eu ţi-am împletit o coroană de mirtpentru această clipă de pace devastatoare!știu că tu îmi aduci o coroană de spini -aşa ai zis atunci, când a început să te miresufletul meu foarte aproape de cruce,din ce în ce mai aproape de această iubire!să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământulce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi -apo ...