S-a întâmplat marţi, 24 februarie, începând cu ora 17, în biblioteca şcolii, special amenajată pentru veritabilul spectacol ce avea să urmeze. Gazdă, inimoasa bibliotecară Victoriţa Tănase. Au fost aduse scaune pentru elevi şi invitaţi, pe covor se puteau zări zeci de inimioare roz, erau multe baloane multicolore, unul dintre ele făcând explozie chiar în mijlocul desfăşurării scenariului, producând suspans şi bună dispoziţie.
Cele aproape două ore de dialog virtual cu Dragobetele au fost regizate de profesoara de limba franceza Viorica Stamate şi a fost susţinut de un parteneriat între clasele VII B şi C ş VIII B. Dezinvolţi, copiii s-au produs în toate felurile, grupuri-grupuri, se perindau în faţa auditoriului prezentând colaje despre legenda Dragobetelui, momente lirice cu recitări din poezia de dragoste română clasică – n-a lipsit, evident, „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, cu o încercare de dramatizare -, cântece, solo sau în cor, cu melodii de dragoste, prezentări de creaţii proprii etc. De remarcat că elevii participanţi au fost propriii lor spectatori, aproape toţi cei prezenţi în sala bibliotecii participând rând pe rând la realizarea spectacolului, susţinut şi de proiecţii video.
După stingerea ultimelor cântece, a venit rândul poeţilor Viorel Dinescu şi Ion Zimbru, invitaţi de onoare din partea şcolii, să se prezinte în faţa elevilor şi profesorilor prezenţi.
Cu umorul lui bine ponderat, Ion Zimbru l-a întrezărit pe Sfântul Valentin la Cotroceni şi pe Dragobete la Casa Albă… „Iubiţi-vă pe tunuri!” – a mai şarjat poetul, nuanţând cu „Iubiţi-vă frumos, în adevăratul sens al cuvântului!”.
Când Viorel Dinescu a luat cuvântul, s-a făcut tăcere în biblioteca şcolii. Neglijându-l elegant pe Dragobete, poetul a rememorat incredibila moarte a lui Grigore Vieru, care i-a fost unul dintre cei mai apropiaţi prieteni.
A povestit întâmplările din 15 ianuarie, de la Cahul, de unde Grigore Vieru avea să plece spre Chişinău pentru totdeauna, după ce refuzase, în plină noapte şi în plină ceaţă, oferta poetului „Ecuaţiilor albastre” de a merge la Galaţi, la doar 70 de kilometri, şi nu acasă, la 170 de kilometri…
Viorel Dinescu a recitat apoi impecabil din creaţia poetului dispărut, electrizând sala şi făcându-l pe Grigore Vieru mai cunoscut şi mai viu în şcoala ce poartă numele Mihai Eminescu…
