Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară,…

Da, sunt pe şerpuitoarea şi misterioasa cărăruie ducătoare spre gară. Şi, cum ziceam în episodul III al întâmplării, mai am numai un pas... numai oleacă mai am până la marginea ei. A fetei pe care vreau s-o cunosc, pe care am visat-o astă-noapte şi care m-a rugat să-i scriu pe…

Gata, un pas... numai un pas mă desparte de splendoarea cu irisuri căprui, îndreptaţi spre asfinţit! Mi se pare că-n clipa asta n-o să mai am timp să mă pregătesc pentru întâlnire/ descoperire! Mi se pare că nu sunt suficient de pregătit (şi gătit) să întâmpin/ suport imprevizibilul, chiar dacă…

Fiindcă trebuie să plec la gară, să prind trenul de şase şi cinci, spre Galaţi! De asta mă trezesc! Şi ce vis cu fata pe marginea cărării, cu fata care mă roagă să-i scriu pe ochi despre linia vieţii şi despre linia iubirii!... Sigur că da! Mă trezesc şi plec!…

Am cunoscut-o pe marginea cărării spre gară. Era într-o dimineaţă, la ora când înrourarea încă mai păstrează acordurile ostenite ale privighetoarei, când aceste rotunduri de apă sfinţită cu bătaia lunii îmi arată-n oglindele lor cum ţăranii pământului se duc să îngrijească pământul ţăranilor, cum "fiecare început ascunde o continuare"... [bine…

Bocetul se stinge. Maria se aprinde. Sau aşa mi se pare mie. Nu, nu mi se pare. Fiindcă n-o mai văd în carne şi oase, cel puţin. Văd numai o lumină. O lumină în forma ei. O lumină cu margini de Marie. Cu inimă de Marie. Cu suflet de Marie.…

Da... începem trecerea, Marea Trecere. Eu trec pe partea cealaltă cu tot cu partea asta. Ea trece pe partea asta cu tot cu partea cealaltă. Cu tot cu vaci şi cu tot cu viţei. Cu tot cu cer şi cu tot cu pământ. Cu tot cu duh şi cu tot…

După ploaia asta zdravănă, mulţumită fetei de pe partea cealaltă a şoselei dintre raionul Bereşti şi cătunul Zimbru, iată, prin ochii mei şi ai ei trec şi se petrec o grămadă de care. Şiruri lungi şi nesfârşite de care. Care mai de care dintre care mai pline şi mai goale…

Oare cum e mai bine? Să zidesc o fântână cu Maria în loc de Ana? Ori să trec la renunţare? Dacă o aşez în durarea fântânii, rămân fără ea! Dacă nu, rămân cu ea, dar bântuită de sete! Nu, nu pot să renunţ! Abia am găsit-o! Trebuie să fie o…

Maria paşte vaca pe partea cealaltă. Eu pasc vaca pe partea asta. Aşa s-a nimerit? Sau aşa a fost programat? Nu ştiu, dar trebuie să aflu. Că nu pot sta fără să mă pun la punct cu părţile astea. Eu, bunăoară, nu sunt convins dacă partea asta nu-i cealaltă şi…

Soarele răsare sprinten şi cu mare chef de căldură. E luni şi-i prima zi din prima vacanţă mare. Vacanţa mea, nu a lui. Că soarele n-are oprire. Nu se hodineşte. Nu pune traista-n cui. Ferească sfântul cel Mare să se oprească din mers gogoloiul ăsta înflăcărat! Nu?...Da, răsare, se clăteşte…

Nu, nici nu mă gândesc s-o rog să fugă din Lumină. Nu, nici nu mă gândesc să ostenească. Dacă fuge ori osteneşte, sunt în pericol, sunt pierdut. Şi nu-i bai că sunt eu în pericol, ci milă mi-i de Lumină, ci milă mi-i de Maria. Ce frumos stă Maria lângă…