Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Grijanie şi Respect (XI)

Scris de Miercuri, 30 Decembrie 2020
Da, cum mărturiseam ieri, pe partea stângă stă odaia din partea stângă! Iar nu în partea stângă a Oricui, ci în partea stângă a Singurătăţii! N-am văzut şi n-am auzit niciodată (despre) o mai adânc răscolitoare singurătate decât Singurătatea unei odăi singure! Mirosul de busuioc la icoane şi tăcerea de…

Grijanie şi Respect (X)

Scris de Marți, 29 Decembrie 2020
Da... cred că-i bine s-o aştept pe bunica... în ogradă, pe prispă, sub iederă, până se întoarce de la mama! Sub iederă, nu aiurea, prin grădină sau prin nu ştiu ce unghiuri ale bătrânei bojdeuci!... Oare de ce s-o fi dus bunica la mama? Parcă-mi pare rău că n-am stat…

Grijanie şi Respect (IX)

Scris de Luni, 28 Decembrie 2020
Şi mai zice ţaţa Ioana lui Alexe Jingă: "Dacă vrei s-o aştepţi, poţi să intri-n ogradă şi să stai pe prispă, cuminte, sub iederă... nu să umbli aiurea prin bătătură... nu să cotrobăieşti prin firide şi prin unghere... nu să scotoceşti şi nu să te ţii de dodii şi de…

Grijanie şi Respect (VIII)

Scris de Joi, 24 Decembrie 2020
Mai avem de străbătut câteva sute de picioare! Virgil Carianopol se uită-n stânga şi-n dreapta, însă nu prea-l miră spectacolul gratuit al gospodarului din totdeauna, dar şi al leneşului fără început şi fără sfârşit!... Iată, ce casă îngrijită l-alde Lăcătuş!... Şi, iată, în ce şandrama locuiesc şi (cică) trăiesc alde…

Grijanie şi Respect (VII)

Scris de Miercuri, 23 Decembrie 2020
Şi câţi săteni, Domnule, trec (tăcuţi şi serioşi) încolo şi încoace! Da... trec murmurând câte-o doină, trec fără să scoată nici un cuvânt aiurea, dar trec numai şi numai Înainte! Către muncile câmpului trec! Aici şi acum... nu se termină niciodată muncile câmpului! Numai puturoşii termină înainte de a începe…

Grijanie şi Respect (VI)

Scris de Marți, 22 Decembrie 2020
Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre…

Grijanie şi Respect (V)

Scris de Luni, 21 Decembrie 2020
Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"...pentru totdeauna!...Sigur că da, mă sui spre…

Grijanie şi Respect (IV)

Scris de Sâmbătă, 19 Decembrie 2020
Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa...şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu omul…

Grijanie şi Respect (III)

Scris de Vineri, 18 Decembrie 2020
Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată), încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?... De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?... Cine mi-a vârât în Comitetul Central…

Grijanie şi Respect (II)

Scris de Joi, 17 Decembrie 2020
Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă!…

Grijanie şi Respect (I)

Scris de Miercuri, 16 Decembrie 2020
După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi…

Două Surori

Scris de Marți, 15 Decembrie 2020
Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu printre ne/serioşi, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite…

Să nu-l uiţi niciodată!

Scris de Luni, 14 Decembrie 2020
Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost…

ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE [cu poetul Nichita Stănescu – 37 de ani de la moarte]

Scris de Sâmbătă, 12 Decembrie 2020
Astăzi, când industrializarea fluturilor este în floare,/ când se mai fabrică lacăte şi sârmă ghimpată/ şi când paiul se crede vapor de cursă lungă.../ voi, Poeţilor hefaistosizaţi la Şcoala Profesorului Iocan,/ aprindeţi-vă, ardeţi repede, ardeţi până la capăt,/ durea-v-ar să vă doară Limba Română !!!// Astăzi, când nici vântul nu…

Tămbălău fără Capăt

Scris de Vineri, 11 Decembrie 2020
Harababura pornită în urmă cu aproape treizeci şi unu de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum să aibă. De fapt, cei care instrumentează şi tolerează devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuare: claxoane la mort…

EL este...şi nu-i lipseşte NIMIC

Scris de Joi, 10 Decembrie 2020
Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru…

STEAUA

Scris de Miercuri, 09 Decembrie 2020
În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi…

Lacrima Poetului, Scarabeul Unu şi Ora Exactă

Scris de Marți, 08 Decembrie 2020
Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu…

Hohotele lui 3,14

Scris de Luni, 07 Decembrie 2020
De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!"…

BĂTAIE în BIBLIOTECĂ

Scris de Sâmbătă, 05 Decembrie 2020
Aseară, prietenul meu se duce la mine să-mi mărturisească ceva. Aseară, mă duc la prietenul meu să-i mărturisesc ceva. Ne întâlnim la jumătatea drumului dintre el şi eu, ori dintre eu şi el, ne salutăm respectuos şi încet. El dă să-mi spună ce are să-mi spună. Eu dau să-i spun…

Hai la groapa cu furnici! (Rabdă! Răbdaţi! Răbdăm!)

Scris de Vineri, 04 Decembrie 2020
Pe lângă textul/poemul inserat în rubrica noastră din ziarul de ieri, Luminiţa Mihai - gălăţeancă debutată incendiar în Poezie, la Editura „Junimea” din Iaşi, în anul 2003 şi în prezenţa poetului Cezar Ivănescu (Don Cezar) - ne-a mai trimis încă două manuscrise, adică două poezii. Prima, pe care o publicăm…

Plagiat de Ţară (după ”Plecaţi de-aici!”)

Scris de Joi, 03 Decembrie 2020
Când cea mai frumoasă Planetă din Univers nu-şi mai poate controla Mişcarea şi Libertatea din cauza lacheilor, lingăilor, lichelelor, sperjurilor şi analfabeţilor aflaţi în solda unor bancheri mizerabili şi atentatori la Suveranitatea Patriilor din fiecare Ţară a cestei Lumi/ Omenimi, se impune Urgent să ne comportăm ca atare, adică să…

VOCEA MAMEI

Scris de Miercuri, 02 Decembrie 2020
E dimineaţă. E aproape dimineaţă. E cam dimineaţă fără un sfert. E curat şi frumos. E mai mult decât curat şi frumos. E curat şi-un sfert. E frumos şi-un sfert. E mai mult decât atâta. E atâta şi-un sfert. E atâta şi jumate. E atâta şi trei sferturi. E atâta…

NICIODATĂ NU AI DE UNDE SĂ NU MAI VII !!!

Scris de Marți, 01 Decembrie 2020
Cu atâta intensitate pot pentru ca să mă gândesc la tine şi cu atât de mult zor şi dor pot pentru ca să vreau să vină iarna, încât chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă. Te văd venind dinspre "nordul obiectelor" (cum zice poetul Ioanid Romanescu)...…
Pagina 44 din 126