Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu…

Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog…

Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că "pic" la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de…

Proprietarul casei în care stau cu chirie în Vadul Ungurului îmi şopteşte că-l ştie pe plutonierul Marin, un major cam dur în cuvinte puţine şi-n comportament. Şi cică trebuie să-i scriu ceva lacrimogen ca să mă ierte pentru ceea ce încă nu ştiu că am greşit. Iau o coală A4…

În a doua Copilărie (de la cincisprezece la douăzeci de ani, între 1967 şi 1972, adică) mă aflu în Galaţi, locuitor vremelnic în bloc internat al unei şcoli, dar şi chiriaş la cel puţin o duzină de gazde mai mult ori mai puţin im/pertinente şi in/decente pentru modul meu de…

Regretul meu este egal cu părerea de rău a anului care se duce. E o năstruşnicie normală această ducere. Unii oameni se distrează. Unii oameni plâng. Eu mă visez balastieră din care muşcă lopata şi târnăcopul. Îmi visez şi toţi prietenii din care muşcă gloria şi nebunia. Mă visez desenând…

E de-o vârstă cu mine, învaţă (?) la un liceu teoretic din târgul Bârladului, m-a îmbrobodit să cred că-i aleasa mea pe viaţă şi pe moarte...şi o cheamă Agripina. Pe mine mă cheamă mama la colţul de nord-est al casei noastre cu cer la uşă şi-mi spune clar la urechea…

Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. Morţile noastre sunt deosebite. Morţile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea…

CÂND (nu) te văd mi se-nserează OCHII şi mi se suie MURA până-n gât, mă năpădeşte sfânta CONTRA/STARE de DOR fără SFÂRŞIT şi LEAC, încât umblu N-AMINTE, tocmai la-nceputul NE/NOROCIRII mele de-a (nu) fi departe-aproape pentru TOTDEAUNA - căutător de noapte-n plină zi, căutător de ziuă-n toiul nopţii, ne/văzător că…

Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie, am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale…

Dragă (şi nestemată) Marie de la Jandarmerie, mă grăbesc să te felicit pentru că ai ajuns! Că eşti ajunsă, adică! Ştiu cât de mult ai visat şi ai râvnit şi ai muncit şi ai plâns pe drumul plin cu gropi şi cu bariere şi cu asperităţi şi cu alte pericole…

În fiecare zi, fără merinde şi veşminte preţioase, merge la capătul celălalt. Stă exact pe marginea lui... şi priveşte în Sine. Nu poartă bijuterii scumpe, dar sunt distincte şi încărcate cu povara sentimentelor viitoare. Poară greieri în păr şi aminteşte frumuseţea clasică elină. Cu fruntea rezemată de genunchi, seamănă cu…