OPINII - Viaţa Liberă Galaţi

La fotbal şi politică se pricepe toată lumea. Dar azi nu vreau să scriu despre politică. Într-o lume a fotbalului dominată de personaje caraghioase şi pline de bube, supremul compliment pe care i-l poţi face preşedintelui de la Oţelul, Marius Stan, este să îi spui că este un om normal.…

La o zi după ce a fost numit cel mai slab ministru de Finanţe pe care l-a avut vreodată Republica Irlanda, cel în cauză, Brian Lenihan, a anunţat ieri bugetul valabil începând cu anul următor, menit să salveze ţara, cred guvernanţii, prin reducerea cheltuielilor totale cu 6 miliarde de euro.…

Un om e ca o ţară. Sau invers? Îşi poartă istoria prin ani, se rostuieşte cum poate mai bine, se clădeşte şi îşi clădeşte locul în care l-a aşezat Dumnezeu pentru el şi ai lui. Cu timpul, pierde prieteni şi adună duşmani, uită râsul din inimă şi aruncă spre lume…

Vai, naţiunea îşi trimite mamele la muncă. Vai, Boc le împinge pe femei să-şi abandoneze pruncii şi să se întoarcă la serviciu. Vai de morala şi de prinţipiile noastre, ţaţo, mor! Departe de mine gândul de a-i purta vreun tip de simpatie amicului Boc - personaj atât de insignifiant, încât…

Deşi România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ţara noastră ca despre un venetic, un intrus, un ciumat, ori mai bine spus un lepros venit cu mâna întinsă la porţile grele de bronz ale civilizaţiei inventate de către pseudo-dezinhibaţii…

Jurişti? Păi să tot fim câte doi pe cap de locuitor. E ca în legenda aia de circula prin anii ’70, la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Cică studentul cel mai slab pregătit, venit de prin ţările africane, e întrebat de colegii români ce-o să facă atunci când se întoarce…

Nu pricep de ce atâta zgomot pentru faptul că premierul Emil Boc s-a aşezat la rând, la onoruri, înaintea preşedintelui de cinci minute, eşuat la timona strâmbă a Senatului României, Mircea Geoană. Aventura oficioasă petrecută miercuri, pe o vreme câinoasă, e totalmente lipsită de interes şi nu înseamnă nimic nici…

În perioadele de criză înfloresc activităţile mărunte, artizanale, familiale, trocul şi înţelegerea, schimburile şi împrumuturile şi aşa mai departe. Se descurcă fiecare cum poate. Unii pe lege, alţii pe lângă şi unii chiar la periferia moralei, că de lege oricum stomacul nu mai ţine cont. De la vârful cel luminat…

În Dubai, un zgârie nori e ridicat în doar câteva luni. În Turcia, o autostradă de sute de kilometri se construieşte într-un an. În Ungaria au terminat cu autostrăzile şi acum construiesc poduri şi şosele suspendate. Austria se întrece în tuneluri săpate în munţi. Fiecare ţară mai inventează câte ceva…

Greu de găsit la Galaţi urme în presa locală din timpul Primului Război Mondial şi al Unirii! Am găsit însă o notă interesantă într-o publicaţie… ortodoxă din Bucureşti, imediat după Unire: „Înnnoirea” din septembrie 1919, revistă „de cultură şi politică naţională”, editată de preotul Ioachim C. Stănescu, director şi proprietar…

Nu-mi plac Sărbătorile Galaţiului. Probabil nu sunt singurul. Paradoxal, asta mă mâhneşte mai mult.Aceeaşi nebunie ca întotdeauna: tarabe la care se vând fulare în culori ţipătoare, cruciuliţe gigant cu leduri şi nelipsiţii mititei, parade alegorice din care puţini pricep ceva, înghesuială, miros de fum şi de nebunie, eventual pocnitori, concerte…

Nu mai avem nimic de zis şi, în general, am devenit resemnaţi şi apatici. Zilele în care aveam păreri şi ne imaginăm că dacă protestăm putem schimba ceva în oraşul nostru sau în ţara noastră au trecut. Privim impasibili, goliţi de sentimente şi voinţă, cum apar legi după legi făcute,…