Parlamentarii Opoziţiei s-au încolonat la rând, în Parlament, pentru a-şi încasa indemnziaţiile, după ce majoritatea din ei nu a fost văzută la ochi de când a început greva USL. Şi ca isteria să fie totală, Roberta a tăiat indemnizaţiile de şedinţă tuturor parlamentarilor care nu au participat la şedinţele în plen ale Camerei Deputaţilor, decizie ce se va aplica în aceeaşi măsură şi la Senat.
Că le rămâne, în continuare, indemnizaţia de parlamentar, deconturile pentru cazare şi telefon, sau suma forfetară alocată pentru funcţionarea birourilor din teritoriu - sume deloc nesemnificative şi mult mai mari decât ce primesc ei pentru simpla prezenţă la şedinţele de plen - e altă poveste, de care nimeni nu scoate un cuvânt. Iar când îl scoate, mai bine ar tăcea. După cum se ştie, liderii Opoziţiei au declarat public, la începutul grevei, că parlamentarii îşi vor dona indemnizaţiile. Acum însă, la momentul încasării banilor, buzunarele sunt strânse, iar declaraţiile, jenante.
Mai nou, moda celor din Opoziţie este să ia în braţe câte un bolnav (de preferinţă copil), de cancer, sau infectat cu HIV, ori măcar orfan şi să îi fluture opiniei publice nefericirea aceluia şi ideea că indemnizaţia de parlamentar aflat în grevă va fi donată acelei persoane! Vi se pare cinic tabloul? Dar cum vi se par un Hrebenciuc donator caselor "de amărâţi", un Ponta care dă bani copiilor bolnavi de cancer, un Antonescu susţinător financiar al orfanilor şi un Diaconu care vrea să le cumpere copiilor din satele de la munte cărţi şi pomi buni de plantat pe marginea drumului? O astfel de încercare, ieftină - paradoxal, faţă de valorile indemnizaţiilor! - de impresionare a opiniei publice ar trebui să ne pună pe gânduri. Cum poţi să faci paradă cu gestul de omenie şi să fluturi nefericirea altora precum o banderolă pusă pieziş pe pieptul câştigătoarei concursului de Miss Generozitate?
Nu pot să îi acuz pe toţi de ipocrizie ieftină şi aş fi vrut să cred că oamenilor acestora le-a păsat dintotdeauna de cei mai nefericiţi, că i-au sprijinit şi până acum financiar. Cu siguranţă însă, dacă ar fi fost aşa, la întrebarea "ce faceţi cu indemnizaţia?" nu am mai fi găsit răspunsuri cu verbul la viitor, ci la trecut!...
Pe de altă parte, într-o adevărată situaţie de grevă, cei care întrerup munca în semn de protest ştiu că, potrivit legii, nu vor fi plătiţi pentru acea perioadă. Este prima regulă pe care o află orice grevist: cât protestezi, nu primeşti bani!
Din păcate însă, greva politică nu are nimic de a face cu cea provocată de foame, că dacă ar fi aşa, am avea şomeri cu pancarde pe holurile luxosului Parlament şi nu parlamentari care îşi descoperă veleităţi de sufragetă numai atunci când sunt pe ei camerele de luat vederi.
