Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Nuntă! Mare nuntă! Modernă! Multă! Şi frumoasă! Artificial de frumoasă! Şi departe, foarte departe de farmecul tradiţional el acestui eveniment in/util din viaţa celor care jură să fie laolaltă „până când moartea îi va despărţi”! Mireasă lungă şi înaltă! Lance! Săgeată! Suveică! Albă! Drăgostită precum sinucigaşa regină egipteană! Mire aproape…

Mă numesc Georgeta Mihai. Sunt mamă şi bunică. Respect tot ce însemnează şi poartă numele comun OM, şi pe care-mi place să-l scriu cu majuscule. Şi nu mă codesc niciodată, dacă trebuie să observ Răul sau Binele din jurul meu, însă şi din jurul celor care-mi umple ori îmi golesc…

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin.…

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să…

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că…

Viitor de aur...ţara noastră n-are!/ şi nici apa n-are loc de mers pe ţeavă!/ viaţa se topeşte ca o lumânare!/ demagogii urlă împănaţi cu pleavă!... Casele ni-s peşteri...şi răbdarea ni se/ surpă sub asaltul vorbelor degeaba!/ cresc, văzând cu ochii, ane-mone-lise/ clănţănind în egări...ca să meargă treaba!... Nu se mai…

Un prinţ complicat, îndrăgind tochitura,/ sosi într-un sat anonim şi sărac!/ citise-n „Scânteia” că-i bună untura/ mistreţului prins cu statut de godac!// Mergea pe un drum schilodit de tractoare,/ cânta din cimpoi electronic, zicând:/ – Veniţi, servitori, căutaţi în hambare/ vreau carne!...vreau carne!...sunt foarte flămând!// – O, tip enervant...(grongăneau servitorii).../…

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt...(firea ta scurtă)...prezintă mereu „ocupat”! Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai…

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!// Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu -…

1. Eu (n)-am de ales... mi se pare/ că (n)-am încotro, mi se pare/ că (nu) e-n zadar, mi se pare/ că (n)-am viitor-viitoare!?...// Tu (n)-ai de ales... ţi se pare/ că (n)-ai încotro, ţi se pare/ că (nu) e-n zadar, ţi se pare/ că (n)-ai viitor-viitoare!?...// El (n)-are de-ales...…

Mâine, când clopotele bat pentru chemare la utrenie,/ mă pregătesc şi mă gătesc precum odinioară,/ pun cobiliţa-n uşă, de-a curmezişul, să vadă pământenii că nu sunt acasă,/ şi plec pe-o cale lungă de opt kilometri, tocmai acolo, departe, în gară,/ unde toată ziua şi toată noaptea vin trenuri serioase şi…

Pătrăţel era un câine de pripas. Se aciuase în preajma unui bloc de locuinţe din Ţiglina a patra, pe strada Frunzei... şi trăia. Trăia din milostenia publică legală sau ilegală, din grija iubitorilor de animale, păsări şi oameni. Nu lătra, nu muşca şi nu se comporta aiurea, obraznic, feroce. Aproape…