Ingrediente: pentru umplutură: 500 grame carne tocată amestec porc-vită, 30 bucăți frunze de tei, 2 linguri ulei de floarea-soarelui, 150 grame orez, 1 ceapă, 1 linguriță boia dulce, 1 lingură sare, 1 linguriță piper; pentru sos: 300 grame bulion, 50 grame ardei gras, 1 ceapă, 1 lingură sare, 1 linguriță piper, 1 foaie de dafin.
Preparare: Orezul se spală în mai multe ape, apoi se scurge. Ceapa se curăță și se toacă mărunt, apoi se pune la călit în ulei și puțină apă, până devine translucidă, apoi se adaugă și orezul strecurat și se mai lasă la gătit circa 5 minute, la foc mic, până ce se înglobează toate ingredientele. Se adaugă carnea tocată, boiaua dulce de ardei, sare și piper după gust, peste amestecul de orez și ceapă, apoi se amestecă până ce se omogenizează toate ingredientele. Frunzelor de tei li se îndepărtează pețiolul (codița), apoi se spală sub jet de apă rece, se scot într-o strecurătoare și se usucă pe cât este posibil, eventual tamponate pe un prosop de bucătărie. Frunzele de tei se spală bine în mai multe ape pentru a îndepărta de pe ele orice urmă de praf. Se pune la încălzit o oală cu apă, se adaugă sare și în momentul în care apa atinge punctul de fierbere se retrage de pe foc și se adaugă frunzele de tei. Se țin în apă 2-3 minute, timp în care se presează cu o spatulă, astfel încât apa să le cuprindă pe toate. Când frunzele se înmoaie și își schimbă culoarea, se scot și se lasă să se răcorească. Se așază pe un blat de lemn câte o frunză, se pune umplutura și se rulează sărmăluța, cu mare atenție ca frunza să nu se rupă. Frunza de tei nu schimbă cu nimic gustul sarmalelor, pentru că este o frunză fragedă. Se recomandă să folosiți frunzele mai deschise la culoare.
Pentru sos, se taie ardeiul și ceapa julien, se pun la gătit într-o crăticioară împreună cu bulionul, asezonat de sare și piper, circa 10 minute, la foc mediu, până ce se obține un sos mai grosuț. La final se pune foaia de dafin. Sarmalele obținute se așază în straturi într-un vas termorezistent sau într-o tavă mai înaltă, la final se acoperă cu câteva foi de dafin și sosul de legume. Se introduce vasul cu sărmăluțe în cuptorul încins, la foc mic, la 150 de grade, pentru circa patru ore. Sarmalele se servesc întotdeauna fierbinți, cu pâine sau mămăligă, smântână și ardei iute, după gustul fiecăruia.
Gătitul în frunză. Tehnică din antichitate
Gătitul în frunze este una dintre primele metode de preparare a hranei. S-a gătit în acest fel încă din zorii omenirii, probabil din Paleolitic. Și are mult sens, căci frunza nu oferă doar protecție pentru ingredientele puse astfel pe jar sau pe piatra fierbinte, ci și aromă, iar învelișul îi permite mâncării să se gătească mai bine în sucul dinăuntru. Sunt multe bucătării ale diverselor popoare de pe mapamond care au păstrat până astăzi această tehnică de gătit. Bucătăria veche folosea mult frunzele, în primul rând din considerente practice, ele fiind disponibile oriunde. Frunza asigura un strat de protecție, dar putea fi în același timp și ambalajul în care mâncarea putea fi servită, ținea loc și de farfurie sau față de masă. Pe frunze se găteau pâinea, plăcintele, alivencile, dar și carnea și terciurile mai groase.
