Mâţa asta mănâncă iarbă frumos/şi se uită la mine cum vin încoace/ şi cum sunt aproape gata să mă pierd/ pe sub ochii madamei cu bigudiuri,/ care fumează la etajul cinci făr-un sfert!
Mâţa asta mă cunoaşte de undeva,/ dar se face că nu-şi mai aduce aminte/ când am fost s-o invit la ultimul concert,/ într-o seară, pe madama cu bigudiuri,/ care se ondulează la etajul cinci făr-un sfert!
Madama asta fumează foarte frumos/ şi se uită la mine cum plec încolo/ şi cum nu pot să nu plâng încet-încet,/ sub ochii mâţei care era, şi ea, atunci,/ cu madama de la etajul cinci făr-un sfert!
Şi tot vin încoace, şi tot plec încolo,/ şi tot lăcrămez, şi mă cert, şi mă tot cert/ fiindcă (nu) am fost în stare, demult/ - însă nici madama nu-şi mai aminteşte,/ şi nici mâţa de la etajul cinci făr-un sfert!
