Urmașii lui V.A. Urechia, oaspeți ai Ambasadei Albaniei în România

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se fac şi se găsesc (din abundenţă) ceste solanacee albe ori roz, lunguieţe sau rotunde, după cum vor masticatorii şi poftele fiecărui fan/barabuşcă nesătul şi contemporan. Chiar am propus autorităţilor du ...

Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!... Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din Inima Pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat... sau pe care le-am uitat...! Îţi mai aduci aminte ce noapte era, şi ce fel de întuneric era, şi ce fel de Lună nu era, şi ce fel de stele nu erau, şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat?! Şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai, chiar dacă nu te vedeam, chia ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) încă mai am ce pare/ că (n)-ar fi fost vreodatădecât abandonare/ în sacru şi profan:un fel de miozotis uitat.../ să (nu) se poată(ne)conteni strigarea-n/ registru (in)uman (!)(!) încă mai dau ce pare/ că (n)-am primit atuncea,în clipa exprimării/ - prin lacrimă şi plod -a Celei fără Capăt,/ care-mi visase cruceaşi mi-a crescut-o-n pântec,/ încet, până la rod (!)(!) încă o duc... şi-(mi) pare/ că (nu)-i urât "a ...

Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... � ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Motto: "De plânsul cui ajung cariatide?/... Pe ţeava puştii, gloanţele se sting/ şi, în cutii poştale, ruginite,/ perfect se surpă ultimul paing!// Ce an/Lumină!... Doamne, ce an/Dante!/... Nisipul cade-n şoaptă şi adună/ doar câteva iubiri automate/ şi nişte lupi înflăcăraţi de Lună!" (Iolanda Cremene)(!) credeam că toate păsările vor să cânte -trăgeam în ciori cu ouă de privighetoare -apoi au început să mă-ns ...

Gata, nenea Viscol s-a stins! Nu mai bate! Omătu-i cât pomii! Merg pe casă! Şi mă uit în zare! Şi-mi zic: "Iată cât loc de scris! Iată câtă arie albă! Poţi să scrii de aici până la doamna Ta! Dar e foarte departe până la ea! La cât de multă zăpadă de scris ţi-a dat Cel la care (nu) te-ai rugat, nu ştiu dacă ai să ajungi (toată viaţa) la doamna Ta, scriind! Nici dacă mergi fără să scrii... şi tot nu cred că ai vreo şansă de întâlnire! E prea departe de tine, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "În toamna asta nu mai plec de-acasă/ - nici o plecare nu mai are preţ - rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă/ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!" (Iolanda Cremene) (!) arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde au coborât fiorii lianelor de ger, spre braţul meu (de-o viaţă) ce aştepta (stingher) eternitatea verde din frunzele fecunde (!) (!) și dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece şi-a-mi împleti cap ...

Da, sunt convins că ai citit ziarul de ieri, dar nu mi-ai spus cum să încep scrisoarea pentru tine. Dacă ţi-a fost greu să te duci la Poştă, de ce nu ai trecut pe drum, pe lângă poarta mea de triumf... şi să-mi zvârli învăţările tale-n grădină, n-ogradă, pe casă, în teiul sub care am visat că eşti mireasa mirelui moldav, în salcâmul de unde am căzut când mă uitam în zare să văd când începe curcubeul alb-negru? În iasomia despre care am cântat "foaie verde iaso ...

Am aproape o viaţă de când n-am mai desenat nici o vorbă, nici măcar o literă pentru tine, doamna (mea) Ta! Mă grăbesc să-ţi cer şi să te conjur să-mi dai iertare, să-ţi prezint toate scuzele şi să fii îngăduitoare cu eu(l) meu fizic, psihic şi chimic... şi oricum o mai fi acest imbecil/impertinent atomic imaginar în/din ceastă carcasă pe care o mut de colo, colo... uite-aşa, cum am mutat-o şi atunci, când am venit să te cer ori să te răpesc în noaptea aceea cu lun ...