A doua navă vândută ca fier vechi de Universitatea „Dunărea de Jos”

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) sigur că da - acuma, la plecare cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte (!) (!) sigur că da - acum s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi delicate şi puzderii (!) (!) sigur că da - a fost cum nu se poate mai mult, mai sus, mai jos, mai acătării, cum nici măcar apropierea morţii nu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" citesc şi-aud şi văd: AJUNGE ori N-AJUNGE???dacă ajunge, mulţumesc, vino şi tu!!!dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă,dă înainte, înapoi - şi spune nu!!!te rog să iei şi filarmonica la tine -eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei,n-am nici o şansă, nici o floare, nici un greier -să ascultăm celebrul veşnic PANTA RHEI!!!vino s-ajungem împreună tocmai undeaflăm răspuns dacă ajunge l-amândoi,vino să ve ...

Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei, noi ne hârjonim şi facem sindrofii în detrimentul prosperităţii naţionale. Florica sare de pe radarul unui cicisbeu tremurici, mai în vârstă, şi se zvârle în braţele mele aproape primitoar ...

Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în jur, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE - plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii - şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII!!! nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb din când în când: dacă iau PRIMA şi o scad din URMĂTOAREA, nu îmi dă REST această viaţă de PĂMÂNT??? or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă, ce-mi dă? ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul,încă mai gust din veşnicia sa,nu-mi pare rău că n-a rămas la mine -e-a tuturor, ea nu-i numai a mea (!)(!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-nrochia-i lungă, fără de sfârşit,încă-i mai simt eternitatea mică -suflet şi trup de înger invalid (!)(!) cred c-a trecut - lumină şi-ntuneric,lumină şi-ntuneric - vrei/nu vrei -eu - vreau/nu vreau - chiar dacă nu mai este,mă s ...

Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian, nici nu mă ating de borşul cu fasole lăsat de tanti Maria în odaie, pe masa de-o persoană. Şi nu mă ating nici de paharul cu vin de poamă lăuruscă, lăsat de nea Ion lângă castronul cu borş. ...

Sigur că da! îmi sfârâie ochii şi călcâiele după Florica din colţ! din colţul de jos al străzii Spătarului, exact unde asta dă-n Columb, casa din stânga! sunt lulea după ea, cum se zice! o iubesc romantic! o ador tare! gândul la ea m-a făcut să arăt ca un ţâr! nu mai mănânc aproape nimic! doar covrigi din ăia cu foarte mică rază de acţiune! şi iaurt din ăla în borcane mititele! că mi-a spus un doctor de inimă să nu fac abuzuri de nimic, dar el habar n-are că eu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,              plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui!"                                                                     (Cezar Ivănescu) (!) în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană/ visul prinţul ...

Sterian Vicol: "Ioan A. Toderiţă mi se pare mai liric în proză decât în poezie. Sintagme şi metafore extraordinare! Am o mare bucurie ascultându-i proza. Cred că aceasta este «mâna» lui."Ion Zimbru: "O proză care mă trimite într-o lume a proporţiilor, altfel structurată decât ce ştim din proza de până acum a domniei sale. Locurile geometrice, ca şi cele spirituale - posibilităţi luxuriante ale autorului - ne pun în încurcătură. Un mod de a demonstra că proza poate pu ...