La răscrucea dintre verbe şi nervurile ce lesne/ Se cufundă-n alchimia ultimului rid al clipei/ Sângerează necuvântul de la zâmbet pân la glezne/ imperfect solstiţiu urna întrupărilor risipe// Între zodii el Poetul caută-n torente rana/ Inorogului sihastru din Persepolis arhaic/ Şi surprind cum fracturată cade Elegia-doua// În atolul meu de suflet ce se conturează laic ("Între zodii - lui Nichita Stănescu")Centrifugate patimi se macină notoriu/ Ca templele umile pierdute în ...
Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum! Dar, deocamdată, te conjur, spune-mi de ce ...
Balada cuvântului fără Anotimp (în căutarea luminii)
Marți, 31 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnăşi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvarăpoate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltăstare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămireca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergareprin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproapefără nici un pic de apă/ nici târziu şi nici degrabăbună dimineaţa iată/ sunt cuvântul de-altădatăazi ...
Pasărea cu Picioarele Rupte (poem pentru pian şi vioară în aer bemol minor)
Luni, 30 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Hai, vino până la mine, vino să vezicum nimeni nu mai trece să se înfruptedin livada mea...!...Nu pot veni, nu pot venifiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!Pasărea aceea...care a fost în livadăcând toţi pomii erau albi ca nişte mirese!Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acumpasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!Zboară continuu...zboară până moare!Pot să spun că pasărea aceasta locui ...
De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/personalitatea mea? Dacă da, ...
Poem circumstanţial de Tot (despre ne/răbdare)
Sâmbătă, 28 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Eu n-am avut răbdare niciodată...am căutat-o-ntruna...şi o cautîn pas alert (sălbatic) de pian,şi-n tânguiri (domestice) de flaut,şi-n tril (devastator) de liră spartă,şi-n fluierat de mierlă părăsită,şi-n glas îngânător de cuc stingher,şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită...dar toate (negreşit...şi fiecare)au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare!Sigur că da...mi-a dat de toate mama(din prima până-n ultima se ...
Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul şi alta cu pământul, lăsând loc luminii să inunde ogrăzile şi grădinile, sufletele crispate ale celor doi Departe şi ale celor doi Aproape. Nimeni nu a mai ...
Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei doi despărţiţi de gard aveau să afle că, de fapt, Ioana-şi luase lumea în cap, considerându-l dispărut la Ţiganca pe omul ei. Şi că, de fapt, lui Costică nu-i trecus ...
![QED [– (0) +]](/media/k2/items/cache/de2a6efd248cb668054f4aadd6f60897_Generic.jpg)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea mea fundamentală - unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate - sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate! Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbăpână la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă!!!mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptăsă ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată!!!uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartăse deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă!!!hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartăde atât ...
