Guvernul face comitet interministerial pentru a proteja interesele statului la Liberty Galaţi

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!...ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)...se desfăşoară şi se înfăşoară:MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!! Numai frumos?...ar fi foarte puţinămirarea ş-admirarea!...ce înaltăe steaua POEZIEI împreună,prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vedecă steaua lor albastră-i şi adâncă!...nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate,cât stau (în STEAUĂ) l ...

De foarte multă vreme şi de foarte mult timp mă străduiesc (şi mă rog) să ajung  la  porţile celui mai mare păcat. Fiindcă, din toate păcatele lumii, trebuie să existe unul mare, cel mai mare. Care-o fi, oare? Păi, dacă luăm Lista lui Lucifer, aprobată şi semnată şi parafată de Şeful Suprem, nu pot face nici un pas fără să calc strâmb, fără să calc în păcat, fără să pic în greşeală, fără să cad în abatere, fără să sfărâm un bec, fără să mai nu ş ...

Odată, într-o duminică fără sfârşit, cu dimineaţă fără sfârşit... hotărăsc să mă duc în Marele Dormitor Universal "Eternitatea", să mă reculeg la Monumentul Poetului Necunoscut. Nu mă grăbesc, însă ajung repede fiindcă nu merg încet. Şi, pentru că n-am mai fost de mult, îmi este cam ruşine de Memoria cestor împătimiţi întru Arta Cuvântului, întru îngenunchere la picioarele Metaphorei fără de care nicicând nu se poate şi nu se întâmplă Poezia. Pe aleeea ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Este supranumit Vrăjitorul din Folk. Vine mâine.Așa se aude. Așa se vede. Așa se știe.Vine din Totdeauna. Se aude frumos. Se vede frumos.Dar, mai ales și mai abitir, vine dinspre Poezie,este trimisul Poeziei, este triumful Metaforei,vine din Cer, vine din Pământ, vine din Sus și din Jos.Am să-l aștept ca pe un Zeu al Luminii. Am să-l așteptcu Pâinea și cu Sarea de toate zilele mele,de toate zilele tale, de toate zilele lui, ...

Sunt la mort. După mort, adică. Un mort bărbat. Sau un bărbat mort, dacă-i mai bine aşa, din alte puncte de vedere, de revedere, de belvedere... mă rog frumos, din toate punctele cardinale, dacă (nu) vreţi! Mă rog, vreţi ori nu, mă aflu la un mort cunoscut! La mortul moş Ion Jiglău, gata de prohod şi gata de plecare din biserica "Sfântul Ilie". Nu sunt singur în preajma slujbei şi în jurul răposatului. Fiindcă nu-mi prea place să umblu solo pe la morţi. Sunt cu Petrică Bo ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ce durdulie-i fata asta bălăioară...n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt:de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară,în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt!În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală,că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm...îi scriu de zor câte-o fântână cu cerneală(într-un poem) şi-o jinduiesc încet, enorm!Mă prăpădesc după principiile sale...(aşa frumos mă dă la plâns, mă dă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" două bucăţi de cer aşa rotunde/ iubiţi şi respectaţi cu suprapreţsingurii ochi în care se ascunde/ albastrul s/pus demult la voroneţai grijă domnişoară să nu-ţi cadă/ enigma bleusielului pe josde milă n-ar mai ninge cu zăpadă/ şi n-ar mai învia iisus hristosn-ar mai ploua cu nici un fel de apă/ s-ar face mări cu lacrimi de învinşifă-i prizonieri în fiecare pleoapă/ decât învingători mai bine sfincşin-am mai ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunedespre minciuna din rai şi adevărul din iad,despre cea mai frumoasă poveste de dragostedescoperită în trenul de Bârlad!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunenimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi)că trenul de Bârlad nu era tren de persoane,ci era tren de personalităţi!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunecă dragostea descoperită în trenul de Bârladnu era pentr ...

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Recunosc... e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”... dacă nu-s capabi ...