Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Cu Neculai... la Una Mică (VI)

Scris de Joi, 14 Martie 2019
Axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Însă, odată făcute aceste constatări, cioroii nu trebuie scăpaţi de sub control. Morga lor poate da bătaie de cap întregii…

Cu Neculai...la Una Mică (V)

Scris de Miercuri, 13 Martie 2019
Câţiva cioroi (şefii escadrilelor, că-s mai răi şi mai urâţi) se apropie periculos de vitrinele locaţiei unde mica mea şi mica bibicului Neculai se înmulţesc, se ciocnesc, se scad, se adună, se înţeleg!... Amicul NP îmi face semn şi-şi aduce aminte de filmul "Păsările"! Cică trebuie să luăm măsuri urgente!…

Cu Neculai... la Una Mică (IV)

Scris de Marți, 12 Martie 2019
Cu micile din ce în ce mai puţine, eu şi Neculai (Petrache) ne dăm cu părerea despre ciorile care tocmai zgârie seninul şi vântură văzduhul pe axa Moscova - Toflea şi Paris - Cotul Pisicii. Cra/cra(ul) miilor de puncte negre cu aripi sfredeleşte atmosfera şi bietele timpane omeneşti într-un ritm…

Cu Neculai... la Una Mică (III)

Scris de Luni, 11 Martie 2019
Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când…

Cu Neculai...la Una Mică (II)

Scris de Sâmbătă, 09 Martie 2019
Fiecare cu mica în faţă, eu şi Neculai din ziarul de ieri discutăm despre tovarăşul Vladimir Putin şi apucăturile sale hegemonice. Amicul bea cu mâna dreaptă, că nu-i stângaci. E cam stângaci în alt sens, cauză pentru care a păţit o droaie de belele. Bea tacticos, parcă e un zeu.…

Cu Neculai...la Una Mică (I)

Scris de Vineri, 08 Martie 2019
Stau cu Neculai la una mică. N-avem bani de mare. Nu stăm amândoi la una, ci fiecare stă cu mica lui. De fapt, la o privire/scormonire atentă prin buzunare, nici de mică nu avem gologani. Dar bem "pe ierbar". Vara. Iar iarna, bem "pe insectar". Bem "pe caiet", adică. E…

Parastasul de la ora 5

Scris de Joi, 07 Martie 2019
Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine…

Totul despre...o Moarte Exemplară (III)

Scris de Miercuri, 06 Martie 2019
Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea...şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă...cum, de altfel, nici…

Totul despre...o Moarte Exemplară (II)

Scris de Marți, 05 Martie 2019
Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte…

Totul despre... o Moarte Exemplară (I)

Scris de Luni, 04 Martie 2019
Decembrie. Iarnă grea, minunată, autentică, pentru toate sufletele sărace şi bogate, pentru toate buzunarele pline şi goale. Troienele-s cât casa ta, cât casa mea, cât casa lui. Toate-s încremenite sub alb. Chiar şi ciorile-s albe de atâta ninsoare, de atâta bucurie că-i ger şi că verişorii lor, corbii, se înmulţesc…

Barabuşcă şi...aproape Somn de Veci (IV)

Scris de Sâmbătă, 02 Martie 2019
Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de…

Barabuşcă şi... aproape Somn de Veci (III)

Scris de Vineri, 01 Martie 2019
Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se…

Barabuşcă şi...aproape Somn de Veci (II)

Scris de Joi, 28 Februarie 2019
Da, sigur că da... e marţi, 20 de Mai, începe Târgul de carte "Axis libri" şi trebuie să fiu prezent acolo... dacă nu la deschidere, măcar la desfăşurare şi la închidere, seara... dacă nu la deschidere şi la desfăşurare, ziua, măcar seara, la închidere... poate pică "ceva" de la cei…

Barabuşcă şi... aproape Somn de Veci (I)

Scris de Miercuri, 27 Februarie 2019
Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se…

Oleacă de Nemurire… cu Femeia de Scris (XVI)

Scris de Marți, 26 Februarie 2019
Cum spuneam în Viaţa Liberă de ieri, Ileana lasă două lacrimi pe pragul porţii... şi plecăm mai departe, spre gară, cu tot alaiul şi cu tot I/Realul din lume! Care alai? Toate cuvintele scrise şi vorbite în cincisprezece ani de aşteptare şi râvnă! Toate cuvintele văzute şi auzite printre ne/muritoare!…

Oleacă de Nemurire.…cu Femeia de Scris (XV)

Scris de Luni, 25 Februarie 2019
Ca şi cum ar şti că am ajuns după o aşteptare de cincisprezece ani, că sunt şi stau lângă ea cu mâinile întinse şi chemătoare, fata care face/împleteşte coroane din flori nemuritoare începe să se trezească şi să-mi vadă verdele crud şi ud al ochilor pironiţi pe alcătuirea-i diafană. Se…

Oleacă de Nemurire...cu Femeia de Scris (XIV)

Scris de Sâmbătă, 23 Februarie 2019
Şi uite aşa-i desenez pe rotula stângă: "În inima pădurii de salcâmi/ stătea cu fruntea pe genunchi/ ca o eternă aşteptare"//...Şi uite aşa-i desenez pe rotula dreaptă: "Am să mă duc la tine tocmai atunci/ să înţeleg şi eu ce înseamnă/ şi cât de frumoasă e noaptea picioarelor lungi"//...Şi uite…

Oleacă de Nemurire...cu Femeia de Scris (XIII)

Scris de Vineri, 22 Februarie 2019
Urmează picioarele. Ce să-i scriu pe picioare? Ce să-i scriu pe tricepsul şi pe bicepsul femural? Ce să-i scriu pe gleznă? Şi sunt şi foarte lungi aceste picioare de scris! Şi, dacă am numai versuri lungi, cum le scriu? Trebuie să merg în jurul picioarelor (ei) şi să le şi…

Oleacă de Nemurire...cu Femeia de Scris (XII)

Scris de Joi, 21 Februarie 2019
Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo e ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu…

Oleacă de Nemurire...cu Femeia de Scris (XI)

Scris de Miercuri, 20 Februarie 2019
Sigur că da...să continui pe verso, la vale, la vale, pe şira spinării, până la capăt, până la capăt... nu, nu, nu...nu se poate, această femeie de scris nu are capăt...dacă ar avea, şi rochia-i ar avea sfârşit...şi nu aş putea nicicând să mă mai laud că alcătuirea asta din…

Oleacă de Nemurire...cu Femeia de Scris (X)

Scris de Marți, 19 Februarie 2019
Şi zice să continui. Zice s-o scriu mai departe, la fel de corect şi frumos. Zice s-o scriu şi pe omoplatul/deltoidul drept. Nu pot s-o refuz. Cum s-o refuz când îmi place până la refuz, cum se spune, şi când ştiu că n-o să refuze niciodată? Mai ales că n-am…

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (IX)

Scris de Luni, 18 Februarie 2019
Marmora mă perforează cu lăncile ochilor negri cum numai pana smulsă din Corbul lui Edgar Poe poate fi. Mă perforează şi-mi surâde triumfal. E sigură că m-a convins s-o scriu cu poezii. Triumful ei seamănă leit cu cel al păpădiei încolţite într-o fisură de asfalt. Cu triumful etern al libelulei…

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (VII)

Scris de Vineri, 15 Februarie 2019
Da... vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi…

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (VI)

Scris de Joi, 14 Februarie 2019
Da... sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Panorama..." şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La…
Pagina 59 din 126