Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare,
e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare!
N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate
da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate!
Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/ nu mâzgăliţi prezenţa ei absentă,
fiindcă ceasu-i sună negreşit/ şi nu rămâne-n urmă, repetentă!
Da... niciodată nu s-a pomenit/ să fie prea grăbită, ori prea lentă,
fiindcă-i scrisă-n marele Nimic/ drept o absenţă pururea prezentă!
Ea poate fi exact când crezi că nu-i.../ în joacă, înadins, din întâmplare,
ea stăpâneşte peste rai şi iad,/ ea-i singura şi ultima salvare!
Staţi liniştiţi, nu plângeţi, nu uitaţi.../ ea hotărăşte unde, când şi care
e următorul ce primeşte-n dar/ îmbrăţişarea ei nemuritoare!
