prin gardul straşnic holburi des cresc şi se ridicăsă mai audă păsări, să mai atingă cer –sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r !!!sunt albe, mov şi-albastre – buimace şi naive,s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,tuşesc, îşi plâng pe…

cred c-a trecut – încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine – e-a tuturor, ea nu-i numai a mea   cred c-a trecut – nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică…

şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE - plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii - şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII !!! nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb din când…

n-am fost aici şi nici acum nu sunt/ - sunt numai o ne/trebnică părere/ de/spre de ce şi de/spre cum m-ascund/ în punctul/unghiul tău de re/vedere// este frumos, este urât - nu ştiu/ decât că tu poţi să mi-aduci n-aminte/ cum să răsar devreme din târziu,/ să nu rămâi cumva…

am să mă duc să bat la geam chiar dacă N-AI LĂSAT NIMIC, NIMIC, NIMIC ÎN URMA TA - poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă ceva, alt cineva poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai după ce-au fost şi au plecat atâţia lupi şi…

noaptea, în şoaptă, pe o pânză cu păianjeni cuminţi, o văd cum se dă jos din icoană şi înveleşte copiii fără părinţi apoi, până dimineaţă, le apără somnul de cele pustii, să doarmă liniştiţi şi să viseze numai părinţi şi numai jucării apoi, până la înserare, stă în icoana cea…

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ - oare ce fel de început - de la nimic, prin mâna lui,/ către nimic - mă trece iar(?) o fi alt fel(?) n-o fi alt fel(?)/ darul o fi acelaşi dar(?) mă…

mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci…

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE] aud…

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru…

vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vin şi să stau printre dumneavoastră din când în când/ – vin de dincolo de ceresc, dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră, care m-a trimis pe pământ să vă umblu prin grădină şi prin ogradă, fără sfială şi fără teamă,/ ca pe drumul…

chiar încă-i dreaptă singura părere disimulată oblic în de-ajuns pentru nimic şi tot în laolaltă şi-n hăt străfundul sinelui ascuns doar ea-i în orice loc monovalentă şi limpede-ntr-un timp zerovalent împrăştiat în gol şi plin zadarnic n-acelaşi mod continuu prezent ceastă părere poate fi MARIA numai MARIA unde când şi…