la deal şi la vale, prin sângele tău,mă simt un titanic de-o viaţă întreagă –şi caut, şi caut...şi încă nu vădnimic temător – toţi se uită şi pleacădeparte de mijlocul tău majestos,departe de marginea ta luminoasă,de sufletul tău blând şi drept şi curat,de inima ta cum un dor de acasă…

De-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumba prin ceastă lume cu ne/muritoare, îmi caut locul ne/ştiut de nimeni drept singurul răspuns la întrebare! Şi-ncoace, şi încolo, şi oriunde, şi-oricum, şi-oricând... această căutare-i sortirea, orizontul, ne/dreptatea ne/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei! Astfel, nu altfel... fără vro oprire pentru hodină-n timpul/spaţiul unde locul…

ACESTA-I ADEVĂRUL: TOTU-I FALS/ jucat de tragicomici cu simbriedin sufletul naiv al unui chip/ senin şi condamnat la poezie !!era mai lesne să fi fost noros,/ fulger şi tunet pentru tot şi toateaceste date-n scârbă creaturi/ nepăsătoare şi ne/vertebrate ?!era mai bine să (nu) fiu cu/minte,/ să pun dispreţ pe…

sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot…