S-APROPIE LUMINA DE-NTUNERIC, mersul de stat şi funia de par - eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău - cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău cenuşa se aşterne ca…

„o, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;/ deasupra criptei negre a sfântului mormânt/ se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,/ se bat încet din ramuri, îngână glasul tău.../ mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu” (MIHAI EMINESCU…

Întreb un strâmb şi spune că sunt drept pe dinăuntru şi pe dinafară - mi-aud coliva cum se zbate-n piept, mi-aud trecutul pentru-ntâia oară - întreb un drept şi spune că sunt strâmb, că steaua mea nu-i perpendiculară! Cred că se poate, însă eu nu ştiu să număr până când…

Cred că se poate, însă eu nu ştiu nici când începe, nici când se sfârşeşte, chiar dacă iau devreme din târziu şi tot din ce nu-nseamnă pământeşte! Întreb un om, întreb şi-un animal, şi-o pasăre, şi-o plantă, şi-o visare - n-aud răspuns, mă uit universal, îmi pare că-s nedrept, că…

Pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut…

Şi mă tot uit prin geamul dinspre schit, poate se vede, poate se aude - ce mult şi des mi-i dor de ochii săi CA DOUĂ CATEDRALE NE/VĂZUTE, din care mi s-a dat - fără să cer - lumină-n veac de veac vindecătoare a răului din ce în ce mai…

doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o…

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu…

Nu mă mai joc, splendido... plec dincolo de Tot... dincolo nu mă doare decât (cel mult) în cot... dincolo-i treacă-meargă, nu-i Rai şi nu-i nici Iad, s-aud din ceruri sfinţii şi stelele cum cad! Plec mâine, dimineaţă... cu trenul de Bârlad... (mi-am tras costum de mire şi mi-am făcut curat…

Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un…

Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare,să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare -ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplăabsenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblăfiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe luminăşi numai celui nevăzut/…

Moto: „Când îi zăresc pe stradă/ mă-ntreb ca-ntâia oară:/ cum a putut un vultur/ să scoată pui de cioară?” (George Topârceanu) credeam că toate păsările vor să cânte trăgeam în ciori cu ouă de privighetoare însă apoi au început să mă-nspăimânte când am văzut privighetorile că sunt din ce în…