Insalubre și greu mirositoare. Cât curaj vă trebuie ca să folosiți o toaletă publică în Galați

Da, iau arcul, pun săgeata în el, întind uşor şi ochesc între mine şi soare! trebuie să nimeresc cioara! s-o nimeresc bine şi să moară! dac-o nimeresc rău şi nu moare, cu ce mă mai laud pe drumul satului? mă şi imaginez cu mirarea neagră la brâu, defilând prin colb, prin ochii plini de lacrimi şi de invidie ai prietenilor şi ai duşmanilor mei! mă şi imaginez aplaudat de cei care urăsc păsările, de cei care urăsc trilul şi cântecul, fie el şi croncănit! chiar consi ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) ce uscăciune, doamne - simt numai apă moartă cum urcă-n mătăciunea cea artă pentru artă, simt mierla cum se sfarmă sub cerul criminal şi cade toată-n gheare de gol extemporal (!) (!) ce uscăciune, doamne - frumoasa mea erouă cu plâns, cu însetare, cu mâinile-amândouă îşi caută eroul şi-l strigă peste tot, dar n-o aude nimeni, nici domnul Savaot (!) (!) ce uscăciune, doamne - nici popii nu-i mai trece prin ca ...

Încet, fără nici un fel de grabă, nu cumva să mă simtă cobea cea neagră, nu cumva să se prindă că cineva-i pregăteşte prima moarte la rădăcina salcâmului, scot săgeata din tolbă, o mângâi cu ochii şi cu degetul, o rog foarte mult să nu treacă pe lângă mirare, fiindcă aceasta, după cum zic ornitologii, cârâie tocmai din vremea lui Mihai Viteazul. Îmi fac semnul crucii, aşez săgeata în arc şi încep să-l întind ucigaş între mine şi soare, spre… dar simt o a ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) fost odată - ca niciodată, bineînţeles -o fată de împărat foarte mare -dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit                                        această întâmplare (!)(!) împăratul avea grădină - şi un măr în fund,cum spun elevii de liceu -fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum                                     şi pe coastă ...

Atunci... aşezată între mine şi soare, mirarea cu pene îmi pare enormă. E o mirare cu pene negre. Această mirare stă tocmai pe vârful salcâmului uriaş din grădina lui bădia Iancu Cujbă. Stă pe o creangă subţire ca vântul care bate cătinel şi o leagănă supt privirile mele lacome de orgoliu şi moarte. Stă şi croncăneşte elegant, sacadat, indiferent, sigur şi mult, spre apus. Spre apusul meu, nu al ei. Că ea, din câte mi-a povestit mama, nu are apus. Nu are nici răsă ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "plecarea lor n-a fost plecare,/ a fost aducere aminte            că suntem îngeri, fiecare/ cuprins de flăcări şi cuvinte"                                                                     (Iolanda Cremene)(!) ne adunăm ca nişte NĂZDRĂVANI -băieţi săraci şi veseli şi codane -şi alergăm spre satul celălaltca să mâncăm dulceaţă ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vii acolo, acum, în (de)mult(uri) adânci,să mâncăm licurici şi să mergem pe brâncipână-n dealul cu greieri, cu lună pe jos,ca o soră mai mare cătând făt-frumos (?)(!) vii acolo, acum, până-n valea de-atunci,cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb,dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci,şi pe inima nopţii pitite-n carâmb (?)(!) vii acolo, acum, tocmai unde-am jucatprimul vis, primul plâns de şotron dese ...

Sigur că da!... Uite, doamne, în ce fel de frumos şi înalt dorm femeile mari şi mici, cu păpuşile de tutun alături, alandala, parcă şi ele în copleşire de somn! şi în ce fel de adâncime a Uitării doarme halucinanta Dara, cu o păpuşă de tutun rămasă pe picioare, parcă invocând leagănul, cântecul de leagăn şi legănarea de mai târziu!... (Dara-i fata din poezia lui Don Cezar, fata pe care, în urmă cu două veri, după o discuţie cu poetul în Cimitirul "Eternitatea" ...

Cum să mă desprind şi cum să plec de lângă această minune? risc să mă pupe vreun lup, dar mai stau! risc să aud cum face nuiaua pe spinare, dar mai stau! cu orice preţ, mai stau! stau, adică nu plec! adică fac păpuşi cu frunze de tutun, în continuare! şi mă uit la ea! la mireasa de mai târziu! e tare frumoasă! şi lucrează la fel de frumos!... Uite, e foarte harnică! se uită la mine şi crede c-o admir! o admir, fiindcă o să-i placă şi mamei! şi, uite, mănâncă foar ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine, a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine (!) (!) din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca paiul de pâine, ca făt-frumos, şi ducea buzunarele pline cu grăunţe la moara dracilor, şi vorbea despre ...