Victorie zdrobitoare a lui George Simion în primul tur al prezidenţialelor

Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea... şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale De� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) află despre mine că scriu poezii de acreditare.stau în cumpănă - la capăt cu bulgăre de sare.umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde.nimic nu se pierde. CEVA/CINEVA totul vinde (!)(!) află despre mine că sunt singur ca 162462.împrejurul meu se înalţă garduri şi bariere cefere.particip la acţiunea 7R şi fumez carpaţi de foi.caut loc de cascador - eventual, de veci - la litere (!)(!) mai află că mă interesează e ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gâtstrig un duşman ori o duşmancă/ acum să-mi ţină de urâttăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă ducde-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduce mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejurnu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndursunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimicimensitatea mă sfărâmă/ f� ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, când voi ajunge ...

Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul lui Ion Creangă, da? Sper că nu vrei să procedezi la fel! Lasă-mă în starea mea! Că şi eu te las în starea ta! Nu-i vremea şi nu-i timpul să ieşi din ce ţi-i scris! Mai bine, zic eu, adu-ţi aminte ce ţi-am s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moto:şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înaltacest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalteu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă steaunde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa                                                         (Iolanda Cremene)înalt suav nu văd prezent/ şi plus în lumea viitoarevăd mai puţin decât a ...

Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o hârtie cu linii paralele şi un creion chimic... şi ai scris cea mai frumoasă elegie despre moartea unei mame, după dictatura mea? Ia ascultă la mine, dacă uiţi chiar şi momentele esenţiale din viaţă! ...

Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum! Dar, deocamdată, te conjur, spune-mi de ce ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnăşi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvarăpoate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltăstare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămireca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergareprin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproapefără nici un pic de apă/ nici târziu şi nici degrabăbună dimineaţa iată/ sunt cuvântul de-altădatăazi ...