UPDATE. Salariaţii Liberty Galaţi ar putea fi scutiţi de plata majorărilor pentru dările locale neachitate

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi dulce şi acru şi fără de moarte măr. Un singur exemplu-i suficient pentru a realiza importanţa vitală a cestui pom ademenitor, mai ales când locuieşte-n grădina altuia. Dacă a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vreodatăceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!!nu cred... fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oarăalt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară,alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă sau pleacăalt cineva n-a spus de ce/ când toată lumea spune dacă!!alt cineva n-a mai plecat/ când toată lumea stă sau vinealt cineva nu-i oare ce/ când lum ...

Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea... şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale De� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) află despre mine că scriu poezii de acreditare.stau în cumpănă - la capăt cu bulgăre de sare.umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde.nimic nu se pierde. CEVA/CINEVA totul vinde (!)(!) află despre mine că sunt singur ca 162462.împrejurul meu se înalţă garduri şi bariere cefere.particip la acţiunea 7R şi fumez carpaţi de foi.caut loc de cascador - eventual, de veci - la litere (!)(!) mai află că mă interesează e ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gâtstrig un duşman ori o duşmancă/ acum să-mi ţină de urâttăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă ducde-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduce mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejurnu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndursunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimicimensitatea mă sfărâmă/ f� ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, când voi ajunge ...

Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul lui Ion Creangă, da? Sper că nu vrei să procedezi la fel! Lasă-mă în starea mea! Că şi eu te las în starea ta! Nu-i vremea şi nu-i timpul să ieşi din ce ţi-i scris! Mai bine, zic eu, adu-ţi aminte ce ţi-am s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moto:şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înaltacest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalteu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă steaunde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa                                                         (Iolanda Cremene)înalt suav nu văd prezent/ şi plus în lumea viitoarevăd mai puţin decât a ...

Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o hârtie cu linii paralele şi un creion chimic... şi ai scris cea mai frumoasă elegie despre moartea unei mame, după dictatura mea? Ia ascultă la mine, dacă uiţi chiar şi momentele esenţiale din viaţă! ...