Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune... încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"când "este" mai şade acasă,/ şi-"a fost" întârzie puţin,adorm într-"o mie şi una/ de nopţi"... şi mă văd aladincu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc,şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug,pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt,cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt,cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău,departe de rar şi ...
ECHILIBRU INDIFERENT (unu supra unu = doi supra doi)
Marți, 17 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!în toamna asta plec până la tine să-mi dai sărutul morilor de vânt şi să-ţi aduc o crizantemă albă cu fluture rămas tocmai de când aveam atâta primăvară-n suflet văzduhul mi-era plin cu vorba ta cu timpul tău cu aripile tale pe care până-n capăt aş zbura cu ochii până-n zare până-n clipa sosirii dup-atâta mers şi mers până aici până acum şi până la capăt de cuvânt şi univers unde eşti tu şi-o crizant ...
Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit, lămurit, stăpân pe situaţie. Îl doare taman în veşnicie de plusurile şi de minusurile celor din alaiul funebru. Popa dă ultimele ordine înainte de a p ...
Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin de Cuvânt, chiar dacă miroase a Târziu! Ea ştie că o iubesc ireversibil, precum fenicienii, care îşi adorau corăbiile plecate-n largul Deşertăciunii, deşi erau siguri că toate sunt scufundate, ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!un copil, şi o păpuşă,/ şi-o păpuşă, şi-un copil,şi o mamă care face/ jucării pentru-amândoi,şi un tată fără margini,/ într-un (in)finit subtil,într-o lume treacă-meargă/ înainte şi-napoi! !uite azi şi uite mâine/ cum se fac (întruna) ieri,şi cum ce n-a fost există/ sub un semn miraculos,uite cum scânceşte, uite/ rodul sfintelor tăceri,iar (pa)harul şi (văz)duhul/ leagănă şi sus şi jos! !uite-aşa se ...
Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou"veniţi, vă rog, la mine-n catacombe –mâine aduc trecutul în prezent –fiindcă viitorul nu mai vine,eu sunt cel mai amarnic repetent !!!veniţi să vă luaţi tot ce mai este,ce se mai poate din ce-a fost demult –luaţi, că se termină şi trecutulşi n-am să am la ce să mai ascult !!!s-ajungeţi negreşit şi până mâine –după aceea tot va fi târziu,va fi doar niciodată-ntotdeaunaşi n-am să înţeleg ce nu mai ştiu !!!n- ...
Cumpăr o cutie cu boabe vietnameze pentru papagal. Numai o cutie, că pasărea asta nu-i hulpavă ca domnul Om. Omul haleşte cu nemiluita. Cu metrul pătrat şi cu metrul cub. Cu hectarul. Mai ales Omul românesc. După ultimele statistici şi după toate observaţiile în direct, Omul românesc mănâncă mult şi trăieşte puţin. Grătaru-i obsesia lui. Şi hărmălaia. Fiindcă, iată, mă întorc din piaţă, agale, fără gânduri cuplate la cotidian. Pe spaţiul aproape verde al curți ...
La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici baro ...
AMINTIRE cu MIOZOTIS (la mormântul lui Ilie Barbu - Respect!)
Joi, 12 Decembrie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc - degeaba cred şi sper în "după moarte", cu "pământesc" şi fără "pământesc"!!! zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc - degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu "omenesc" şi fără "omenesc"!!! zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier "treacă-meargă" - şi ...
