Meciul pentru turul al doilea încă se joacă. Tot mai puţini gălăţeni la urne

Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a murit de inimă rea, acasă, când Ion era la Ţiganca, soldat şi camarad de-al lui Costică, în acelaşi pluton, dar şi în aceeaşi grupă de infanterişti. Carne de tun săracă şi multă ...

Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are curaj să vină lângă Aproape şi să-i spună în faţă. Stă dincolo de gard şi trebăluieşte. Dar şi trage cu coada ochiului verde la Ion. Ion stă dincolo de gard şi t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto: "orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele" (Iolanda Cremene) (!) să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod să stai cum atuncea pe prispă/ frumoasă cu ochii la stele din care se-nfruptă neantul/ din ca ...

Am crezut că a dat colţul... şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de realitate românească, de nenorocire democrată şi de nesimţire capitalistă. Nu moare moş Mutelcă de dragul Patriei, de sanchi, de ciudă, de dragul ne/aleşilor ajunşi nişte penali şi nişte penibili, nişte cărnuri şi cărniţe car ...

În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii nu dă ţigara dintre buze. O aprinde şi-o ţine aşa... trage din ea continuu... zici că-i burlan de locomotivă clasică. După cât îi de hotărât, se duce undeva, la sigur. Îl opresc ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Să fii cu minte... nu mai trece multşi-ncepe iar oprirea următoare,sub farmecul aceluiaşi salcâmumplut cu păsări şi suit în floare,păzit de-un zmeu mărunt şi delicat,scăpat din timp, aşa, ca prin minune,şi prigonit, şi alungat din cărţi,din vis-răsare, spre frumos-apune!Nu se mai poate... nu mai are cumsă nu se-ntâmple şi să nu se-ntoarcăsecunda-nchipuirii sub salcâm,secunda cea mai lungă şi mai largă,în care s� ...

Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici lift, că sufăr de claustrofobie! Sufăr şi de agorafobie, drept pentru care detest şi urăsc visceral spaţiile deschise! Am şi silvafobie! Şi de moarte mi-i frică! Şi de viaţă mi-i teamă! Şi de păsări! Şi de animale! Şi de abs ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"să vii când clopotele cheamă la vecernie,când toate intră-n adormire şi visare -eu ţi-am împletit o coroană de mirtpentru această clipă de pace devastatoare!știu că tu îmi aduci o coroană de spini -aşa ai zis atunci, când a început să te miresufletul meu foarte aproape de cruce,din ce în ce mai aproape de această iubire!să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământulce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi -apo ...

Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune... încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"când "este" mai şade acasă,/ şi-"a fost" întârzie puţin,adorm într-"o mie şi una/ de nopţi"... şi mă văd aladincu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc,şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug,pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt,cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt,cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău,departe de rar şi ...