Ne/aşteptat... se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbăcorect, pe ne/simţite şi până la oprire,îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru,anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspirealt Început... şi altă (parcă aceeaşi) goanăspre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitulşi unde se frământă triumful Amăgirii,sub Semnul unui Unu... (zis nenea Mucalitul!)Ne/sinchisit... porneşte-(n) Ideea că (se) suie,pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râde,…

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de…

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot,atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord:ploua curat şi drept, ploua...eram tustrei, sigur că da:eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscutatunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud:tăceam încet, cu taica meu...şi numai bunul Dumnezeune auzea tocmai hăt, hăt...din Empireu!Tata cioplea o cruce…

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescutpentr-un mărunt necunoscut,arătătoare de la nord până la sud!Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –şi te-ai nălţat şi stai mereudeasupra sufletului…

De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!De mâine,…

(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ,…

Moto:„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund) De ce trăieşti gândindu-te că moridevreme sau târziu sau totdeauna?că ţi se face silă, uneori,de cum răsare şi apune…

(!) dacă ai şti cât/cum a fost să-mi pară răucă am pierdut tot ce era blând şi frumoscând ai plecat spre mai demult, unde mai suntpăsări şi sălcii şi FÂNTÂNI CU GURA-N JOS (!)(!) spre mai demult, şi mai demult, tocmai atunci,tocmai acolo, unde „când” n-are trecut –şi nici eu…

Şi ne dădea câte o turtă/ de grâu, secară sau mălai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o palmă/ ruptă din dragoste sau rai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o vacă/…

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai…

(!) şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cercum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-iunde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rostşi mai este şi-acum/ sigur singurul drum (!)(!) sigur singurul drum/ drept acu drept acupentru cei care „da”/ pentru cei care „nu”printre…

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus,tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus! e mai deştept – nu am ce zice –/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos –cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel…