(la mormântul lui Dumitru Giurgea, Respect!) (!) se făcea că era o dată ca nici o dată -o dată să-mi fie de cald și de frig, de frică și de curaj,de luni și de duminică, de dor și de alinare,de fără de care nu se poate, de târziu și de…

Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu înseamnă că porneşterâsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima datăpentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargăiar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri,suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază...până când absenţa-ncepe/ şi spre-ncolo, şi spre-ncoace...şi…

Suntem... în... memoria... plitei.../ şi cred că v-aduceţi amintede laptele fiert, dimineaţa,/ de turtele multe şi sfinte,de alte şi alte şi alte/ râvniri ale foamei, de altezvâcniri ale frigului zdravăn/ în jurul secundelor calde,de ochii sclipind liniştire/ cu flăcări, prin rugă ştiută,aşa, de la unul la altul,/ cu „iartă-mă”, ”doamne”,…

Suntem...în...memoria...plitei... şi cred că aveţi, fiecare,acasă, afară, n-alt unde, o plită lăsată-n uitare,lăsată-n rugină şi-n colburi, crăpată în timp şi în vreme –o plită mai caldă, mai rece, şi gata oricând să ne cheme,şi gata oricând să adune, în para-i cumplită ori calmă,toţi paşii plecărilor noastre în lume, în sfadă…

n-am mai fost la voi, am fost la alţii/ şi au fost şi ei la fel ca voi –voi şi alţii îmi strigaţi din urmă:/ nu ai nici o şansă...fără noi! ce te-ai face (tu) fără regrete?/ ce te-ai face (tu) numai nădejdi?n-ai mai şti nici cum, nici care parte/…

(!) întinde arcul, domnule destins -eşti scumpa mea încredere-n salvare -sunt inutil, naiv sperietorlângă divina mea sperietoare (!)(!) nu am cerut (nicicând) nimic în plus,doar te-am rugat de pace şi iubire,dar nu te-ai îndurat să mă asculţi,şi sufletul mereu să mi se mire (!)(!) oare nici tu n-ai vreme de…

(!) e greu şi mult de mers până acolo -eşti singur... vezi că nimeni nu se vâră? -suportă, rabdă, iartă, fii atent,ia samă, calcă drept... să nu faci dâră (!) (!) nu plânge... lăcrămarea nu te scoatenici la liman... şi nici nu-ţi drege visul! -în viaţa asta fără precedent,tu eşti…

(!) tata măsoară drumul pân-acasăcu lumânarea ochilor de lup -lemne de foc întârziat apasăînspre genunchi clavicule de cub!)(!) în urma lui, pădurea se descalţă,cu tot cu lupi s-apropie de sat -scade lungimea firului de aţăşi creşte frunza lemnului tăiat (!)(!) curând, n-o să mai vină dimineaţă,şi focul se va stinge…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Se-ntoarce acasă odată cu Luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...!(ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce plânsuri cu miros de fân!)Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă...!(ce mare e…

Pe rochia cu străzi în perspectivăam scris că merg la ţărmul unde staişi mă aştepţi - corabie-ncărcatăcu mirodenii, ca un fel de rai...!Nu ai uitat... cred că ţi-aduci amintecât am citit-o când te îmbrăcaişi când era în cufărul cu zestre...!O ştiu pe dinafară, doamnă... hai,calcă-ţi pe suflet, strigă-mă aproape,îmbracă-te, dezbracă-te…

aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor -sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zborsunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zişi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubicând toate cuvintele-s verbe/ de dus…

acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează - ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă! am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură şi cred că…