Se duce departe... hăt-hăt, după deal.../ să ducă la moară o traistă umplută cu boabe de grâu/... [să nu ni se pară că suntem săraci, că n-avem nici măcar/ o turtă pe plită, să credem şi noi c-am bătut la Înalt/ şi vrea să deschidă şi vrea să ne spună…

plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi…

Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare...…

nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care…

Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog…

îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată…

(!) văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă... convexă,nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centrufricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentruvroirea de-a fi apriorici,/…

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade…

Au năvălit cu fiare de asalt,cu pofte şi cu gânduri şenilate...şi de atunci s-aude pân-acumdurerea Basarabiei furate! Şi i-au muşcat din grai şi din pământ,hulpavi, până la sânge, cu trufie,să nu mai aibă lutul basarabculoare şi credinţă românie! Nişte brutali cu suflet stalinistsunt gata de vaina într-o secundă,forţează hărţi...şi parcă-n…

o ziuă şi-o noapte...acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere o noapte şi-o ziuă...atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape cu gândul la…

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în…

A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost,…