Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 August 2021
Da, toată poezia din lume şi de dincolo de lume se aude! Se aude toată poezia şi toată curăţenia din univers şi de dincolo de univers! Şi toate basmele se aud! Şi numai candoare! Nostalgia candorii, adică!...Aşa trece şi a doua noapte! Tonitza a fumat juma de hectar de mahorcă!…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XIV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 August 2021
Da...mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da...căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu vorbe clare!…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 August 2021
Aşa, ca dintr-un somn frate cu moartea, mă şterg la ochi... şi nu-mi vine să cred ce nu mai... văd! În afară de Muma Pădurii şi de Tudor Tonitza nu zăresc nimic! Şi doar n-am dormit, ca să-mi justific ipoteza că a fost un vis! Atunci, unde sunt ceilalţi? Unde…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 August 2021
Da, cum ar zice Caragiale, aprobăm pozitiv această întâmplare de lângă Poiana Vântului! Fiindcă, aşa trist şi adevărat, dinspre sudul Olteniei de nord, se aude Adrian Păunescu: „Se urcă Basarabia pe cruce/ şi cuie pentru ea se pregătesc/ şi primăvara jertfe ne aduce/ şi plânge iarăşi neamul românesc!// Noi n-avem…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 August 2021
Sigur că da!... Noaptea stă cu capul pe genunchi, ca o eternă Aşteptare! Chiar şi Aşteptarea stă cu capul pe genunchi! Fiindcă trebuie să se întâmple ceva? Oare ce trebuie să se întâmple?... Dinspre miazănoaptea Moldovei de miazăzi, cam de la câteva mii de păsări-liră, ca distanţă, şi câteva mii…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (X)
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 August 2021
Sigur că da!... Sunt toţi! Aproape toţi! Sunt aproape! Încă se mai apropie! Sunt mulţi şi deşi! Mai deşi decât copacii! Chiar şi Silvan îşi arată chipul fantomatic lângă sora lui geamănă, Maica Pădurii! Ea-mi face semn să încep! Şi el îmi face semn să încep! Ca-n arenele romane, în…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (IX)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 August 2021
Muma Pădurii nu fumează. Nici eu nu mai fumez. Că era să dau colţul în faţă la Episcopie. Eram înfundat cu nicotină şi şperlă mai ceva decât hornul sobei din odaia sărmanei bunica Elena, văduvă aproape toată viaţa. Nu ştiu dacă-i bine că nu mai fumez. Nu ştiu dacă-i bine…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (VIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 August 2021
Da... se aud vreascuri trosnind! Ca şi cum calcă cineva pe ele se aud! Din spatele lui Tudor Tonitza se aud!... se aud, se aud, se aud...!... Dumnezeule, pentru că tu le ştii pe toate, spune-mi ce se întâmplă cu Muma Pădurii! O văd mai tânără! Şi pe Tudor îl…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (VII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 August 2021
Printre vârfurile copacilor se vede şi se aude cum Soarele, calm şi indiferent, se cărăbăneşte spre mereu acelaşi veşnic asfinţit. Muma Pădurii ne întreabă dacă (nu) plecăm acasă. Zice că ea n-are casă. Are casă peste tot, adică. Tonitza zice că mai stă, că satul său e la câteva sute…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 August 2021
Încet, cu mişcări desăvârşite, ca şi cum ar fi pentru ultima oară, Tudor Tonitza sapă groapa toporului. Cu toporul o sapă. Lângă crucea lui Anghel. Sapă şi zice uitându-se spre pământ, cu vorbe egale, măsurate o viaţă întreagă, parcă: „Auzi, tanti Mumă a Pădurii?! Auzi, nea Ion de la Zimbru?!…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 August 2021
Sigur că da!...Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din sudul…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 August 2021
Nici nu termin bine de rostit „sub greutatea lemnelor de cruci”, ultimul vers al poeziei despre pădure, şi Muma deja e-n şuvoaie de lacrimi. Jumătate de oră, şi ea şi nea Tonitza s-au uitat la mine ca nişte trăsniţi de-un fulger nevăzut. Parcă Cineva/Ceva le luase minţile. Parcă şi Vasile…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 August 2021
E frumoasă Muma Pădurii! Toţi zic despre ea că-i femeie urâtă fiziceşte, dar şi sufleteşte...că-i urâtă de toţi cititorii, de toţi ascultătorii, de toţi surzii şi chiorii, de toţi ne/simţiţii, de toţi analfabeţii, de toţi cei care n-au habar că nu se poate o pădure Minunată fără o Mumă minunată!...Mă…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 03 August 2021
Sigur că da!...Muma Pădurii se aşează lângă mine, încet, pe marginea Carierei, rezemată de-o cruce. Pe cruce sunt cioplite cu briceagul patru litere: I.N.R.I. şi două cuvinte, adică un nume şi-un prenume: Anghel Vasile şi două date: 12 de Aprilie 1952 – 13 de August 1968. Carevasăzică, 16 ani! De-o…
PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 02 August 2021
Două zile de umblare. Și două nopţi. Deoarece o umblare şi o cercetare atentă pe urmele paşilor pierduţi nu-i una oarecare. E un fel bizar de reconstituire. Dar şi un mod ademenitor. Aşa, ca o aventură. Ca un excurs în memorie, în locul sfânt al meleagurilor unde sunt „stocate” exerciţii…
DOI NAIVI: ZMEUL ȘI EU
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 31 Iulie 2021
Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?...(am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră s-a…
ACELEA SUNT VREMURI FOARTE FRUMOASE
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 Iulie 2021
Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, de bună voie ori obligat, trebuie să pun mâna pe unelte şi să uneltesc, adică să le folosesc în scopul pentru care au fost inventate. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, mai de plăcere, mai de frica mamei şi a învăţătorilor, mai…
TEZĂ LA MIHAI EMINESCU
Scris de Ion Zimbru Joi, 29 Iulie 2021
Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice…
FOCUL și TATA
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 Iulie 2021
După o noapte de somn adânc într-un cimitir-dormitor universal oarecare, şi după o noapte cu Psalmi citiţi la flacără de Lună, şi după o noapte în gândul şi în visul celui pe care nu l-am văzut Niciodată, iată ce-mi dictează Corbul lui Edgar Allan Poe: Aud la uşă. Cine-o fi?…
MONOLOG de LUP și LACRIMĂ în SILABE
Scris de Ion Zimbru Marți, 27 Iulie 2021
Ieri, la marginea bisericii, la marginea luminii şi la marginea ultimul gând, când marele Nimic huruie şi scârţâie din toate încheieturile Neantului...când marele Tot se ascunde-n sine şi tace chitic...şi când Marele preot al meu propovăduieşte cântând iertarea şi dumnezeirea, iată ce se petrece: Vine un lup la mine şi…
CE A FOST IERI
Scris de Ion Zimbru Luni, 26 Iulie 2021
Da...nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât…
EU NU AM TRĂIT ÎN ARCADIA
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 24 Iulie 2021
Arcadia – formă frumoasă şi particulară a ne/norocirii! preţ şi dispreţ deghizat al muritorilor de rând! Obsesie a zeilor refuzaţi la porţile Olimpului! nădejdea şi contra/mandatarea mea deodată! – gata, m-am lămurit despre Raiul cu bune intenţii! mi s-au spulberat zăgazurile ne/răbdării! mă declar vulnerabil şi mare dez/amăgit! şi mă…
MINUNĂTURA din BAR
Scris de Ion Zimbru Vineri, 23 Iulie 2021
Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!...Parol, numai şi numai…
MATRIA MEA
Scris de Ion Zimbru Joi, 22 Iulie 2021
Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi…
