Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
UN sărac MARE şi UN împărat MIC
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Martie 2020
A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată…
Nişte Mioriţe
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Martie 2020
Cu boturile aproape să atingă asfaltul, intră în oraş, pe strada din spate. Sunt multe. Sunt negre. Sunt şi albe. Mă întreb de unde vin, dar nu-mi aflu răspuns. Şi nici cu altcineva nu pot vorbi despre ele, fiindcă ăştia n-au văzut de astea. Că astea nici prin filme nu…
Să nu mai scrii despre mine!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Martie 2020
„Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei…
FIERTURĂ (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 03 Martie 2020
Toate-s descuiate, deschise, desferecate...însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut...nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!...Sigur că da! Cum să priceapă...când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască…
FIERTURĂ (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 02 Martie 2020
Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia netă că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să…
Mârlanul şi Câinele (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Februarie 2020
Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să…
Opera Omenimii (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Februarie 2020
Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în…
Opera Omenimii
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 Februarie 2020
Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…
Lucrare de Control la Sapă şi Carte (binecuvântare de Mamă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Februarie 2020
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât…
Binefacere şi Binecuvântare
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Februarie 2020
Mai demult. Nu acuma. Plouă. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e...nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de…
Sărut mâinile matale, Mamă!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Februarie 2020
Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!...Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te la…
Sărut mâinile matale, Tată!
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Februarie 2020
Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el,…
LEORBĂITOARELE
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Februarie 2020
Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească reclamele de pe el. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi…
NU MAI VINE
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Februarie 2020
Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa…
REMEMBER
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Februarie 2020
Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul…
Braţele Marelui Nimic
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Februarie 2020
Sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din…
Trei decenii de Tămbălău
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Februarie 2020
Harababura dezlănţuită în urmă cu treizeci şi ceva de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum să aibă. De fapt, cei care instrumentează şi propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuare: claxoane la mort şi…
Nişte Jocuri
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Februarie 2020
Doamne, câte stele crude! Nu văd nici o steauă coaptă!/ Parcă-s iele scăpătate într-un dans tulburător!/ Fac din ochi, fac din picioare, fac din mâini şi fac din şoaptă!/ Cred că vor să mă vrăjească, însă eu nu ştiu să mor!// Sunt abia la începutul vieţii mele fără milă!/ Sunt…
Ultimul Somn în Moldo/Răsărită
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Februarie 2020
Nici un fel de hodină nu se compară cu Somnul după o Sfântă Osteneală de-o Clipă ori de-o Viaţă! O clipă mai lungă sau mai scurtă!? o viaţă mai lungă ori mai scurtă!? Nu contează! Dacă osteneala-i sfântă, se merită din plin "aşezarea" în braţele cestei Adormiri! Şi dacă se-ntâmplă…
Lecţie de Iarnă (V)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Februarie 2020
După ce termină de băut şi al patrulea rând de vin roş, canaliile se ridică de pe taburete şi dau să plece! Octogenarul Constantin Neceli „miroase” că ceva nu-i în regulă! Că prea hlizesc beţivanii, prea-şi afişează mutre de învingători! Bunul moşneag întinde mâna să ia cei opt lei de…
Lecţie de Iarnă (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Februarie 2020
Gorgoază şi Hurlup vor două kile de vin! Roş! Că dumnealor nu gâtlănesc alb! Cică vinul alb le face leucemie! Şi mai cică nu văd ce beau! Şi mai cică numai vinul roş le dă putere să-şi ducă trândăvia până la capăt! Şi mai cică vin roş a făcut domnul…
Lecţie de Iarnă (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Februarie 2020
Sigur că da! Jigălia – sat cu ţărani gospodari şi responsabili de faptele lor, dar şi cu jigodii bipede, cu şmecheri gata oricând şi oriunde să „ardă” pe vrun naiv ori pe vreun neatent ori pe vrun încă neatins de morbul parşiveniei „umane”! Dintre aceşti numai buni de legat la…
Lecţie de Iarnă (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Februarie 2020
Sigur că da! Odinioară! În satul Jigălia! Viscolul ţine trei zile şi trei nopţi! Zici că totu-i mort, că nimic şi nimeni nu are curaj să scoată nasul din casă! Chiar nu se observă decât fumul ieşind pe bageacuri! Nici măcar o vrabie nu îndrăzneşte să taie văzduhul mirosind şi…
Lecţie de Iarnă (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Februarie 2020
Iarnă grea în Jigălia, sat component al comunei Şuletea, din regiunea Vaslui! E omătul mare cât casa, nu pospai, cum cel de acum! Şi cu furtună de 100 de Km pe oră, dinspre Kremlin! Şi cu oameni bucuroşi că Dumnezeu are grijă de ogor! Şi cu flăcăiandri veseli şi cu…
