(!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din VEŞNICIA sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt ETERNITATEA…

(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,pot...fiindcă…

(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!) (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau…

(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de…

(!) şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci - uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu…

(!) nu te mai căţăra, nu te mai sui şi nu mai râvni să ajungi la orizont - acolo se află marginea cerului şi tot acolo se află şi marginea pământului - poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altul…

(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină, e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!) (!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară - şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!) (!) a…

(!) timp azvârlit în spaţiu de când - (LUMINĂ CALDĂ, să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) - clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!) (!) spaţiu - (nimic în sine, bigbang) - să-ncapă totul, apoi - (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) - rodul scâncind…

Sunt personajul visului Celest, cel mai frumos din ceastă Veşnicie pe care mă crucesc şi mă închin la Demiurgul condamnat să-(mi) scrie şi să-mi trimită-n fiecare zi tot ce vroiesc să-i cer întruna pentru toţi in/egalii mei în/depărtaţi de-un punct numit (apocaliptic) Centru, umplut cu tot ce cred că (nu)…

(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic…

MOTTO:"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers". [Iolanda Cremene] A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi la fiul…

(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal - secunda-i fiara care te mănâncă, te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare cinic să (te) râdă (!) (!) nu da nicicând încredere la…