Galaţiul are doar „o găletuşă de bani pentru 2026. „Suntem la limită, susţine primarul Ionuţ Pucheanu

Care mai de care semidoct se străduieşte - din toate răsputerile şi încheieturile neamului său prost - să dea Moldova drept exemplu negativ la toate capitolele existenţei unuia dintre cele mai frumoase Plaiuri din Lume! Care mai de care ameţit şi afumat al contemporaneităţii pune Moldova la coada cozii Naţionale şi o aşează în cele mai murdare catastife şi clasoare politice, economice, morale! Care mai de care dintre vremelnicii aleşi/cocoţaţi pe Capra subnutrită a Istoriei ...

1. (!) te rog să mi-aduci o scrisoare ACUM,/ de-ACOLO, de-ATUNCEA, de când mă jucam cu șotronul pe drum,/ cu zmeul şi CRUCEA (!) 2. (!) te rog să mi-aduci o scrisoare, te rog,/ de-ATUNCI, de la MAMA,să văd cât mai am şi mai dau ne\noroc,/ şi poate-mi iau sama ce mult am pierdut prin plecare aici,/ n-acest strâmb departe,în care nu-s greieri, nu-s nici licurici,/ iar viile-s moarte, și viii sunt morți - şi toți parcă sunt dați/ să sfarme PĂMÂNTUL, să zvârle-n uitare şi M ...

Până la El, până Acolo - până la Început, adicătelea - nu-i chiar aşa de departe! Chiar se vede tocmai de Aici! Şi se vede foarte bine! Se vede în toate mişcările şi în toate plimbările şi în toate amănuntele sale! I se aud şi i se văd lacrămile! I se aud şi i se văd paşii! Se aude şi se vede îmbrăţişându-şi văzduhul şi duhul Alcătuirii sale! Da, i se aud şi i se văd rugăciunile şi rugăminţile către toţi aceia care trebuie musai să ajungă la El, dar e ...

pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfintestăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidămăcar o clipă, dinadin ...

Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lână locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoasă ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie -jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştiedacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme,cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizantemeşi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă,prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!!te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vinăîn calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plinăpentru cei ...

Chiar în momentul scrierii şi, mai ales, în timpul citirii acestui text, consider că s-a umplut paharul şi că a sosit clipa mult aşteptată să-mi mărturisesc/recunosc inutilitatea/stinghereala în Regatul Dacic, să-mi divulg regretul că nu pot a face mai mult şi mai frumos şi mai curat şi mai pur şi mai simplu pentru o circulaţie mai sănătoasă a sângelui în Ţara fără Ştefan cel Mare şi fără Vlad Ţepeş! Chiar a sosit clipa arătării argumentelor pe tavă: mă simt ...

O, doamne, câţi fluturi de lampăaşteaptă pornirea luminii...dar nu au astâmpăr şi foameşi sete şi somn şi răbdare,nici milă nu au, şi nici teamă,nimica nu-i poate întoarcedin visul şi gândul şi zborulspre moartea cea mică sau mare!Nu cred că există vro altămai mare izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvalăspre ceastă-ncercare divină!...o, doamne, primeşte-mi ofranda...rostesc şi înalţ mulţumirecă sunt printre fluturi de lampăşi strig: să se fa-că lu-m ...

Da... cred că-i o pedeapsă „meritată” să mi se trimită şi să primesc atâta şi atâta Cer la uşă! N-am să-i rezist! Că-i greu Cerul! Strivitor de greu! Greu de povara Frumuseţii! Aceea, de Atunci! Aceea, care-mi aducea şi-mi lua somnul, care-mi explica Taina levitaţiei şi care mă pregătea provocator pentru primul pas printre părinţii Poeziei, printre prietenii Parnasului, printre cele Vestale căpietoare, dar şi nimicitoare deopotrivă! Da... cred că-i cea mai dreaptă ...

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere! Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe! Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc ...