Trei proiecte de câte cinci milioane de euro, câştigate de Universitate

Se spune că, dacă treci pe plângă o mătrăgună... şi eşti umplut cu greşeli şi hurui de păcate şi resentimente şi aversiuni şi alte otrăvuri fizice şi sufleteşti, această plantă spontană şi ucigătoare, în cazul că guşti din ea, însă foarte folositoare în industria farmaceutică, se ofileşte brusc, se retrage-n sinea-i vegetală, se supără şi se ruşinează când vede şi aude cine are curajul şi nesimţirea să-i murdărească împrejurul! Şi nu-i nici o proble ...

de-o viaţă stau singur şi sufăr/ şi-aştept să-mi prezinţi o dovadăcă ai zăhărel pentru mine,/ că eşti dulcineea mea toatăşi-aştept... şi mă râde poporul/ că-s prost şi îndur umilinţe -să nu mă ia benga de foame,/ mănânc borş, bostan şi seminţe!!! şi plâng la pisici şi la şoareci/ că-s tare sensibil şi-mi pasăcând văd că nu ai argumente/ să-mi s/pui adevărul pe masă!!!nu pot nici să dorm de atâta/ efort sufletesc şi-ncordaremintală, îmi umblă pri ...

  Nimic mai adevărat decât constatarea (tristă ori veselă) că nenea Ulise a fost un aventurier, iar nevasta lui, tanti Penelopa, a fost o proastă... că l-a tot aşteptat şi l-a tot tânjit atâta timp şi atâta vreme, iar el, vai de scăfârlia lui de grec viteaz şi infidel, umbla după sirene fecioare, sau văduve, sau divorţate, sau amante, sau naive, sau curve... pur şi simplu! Nimic mai adevărat decât constatarea că acelaşi erou în ghilimele trebuia dat în judecată, dac ...

Te joci cu cercul?!... vezi cât e de greu să nu te pierzi (poetic) în cercare şi să n-auzi o inimă de zmeu cu făt-frumos alături, pe cărare, pe vale ori pe deal, unde mai sunt zile şi nopţi de basm, abandonate atunci, într-o uitare fără fund, când toţi trăiam pentru eternitate?! Aşa, numai aşa mai poţi scăpa din cest loc fix, din ceastă cercuire, din cest punct strâmt şi sec, numai aşa mai poţi stârni adâncul... să te mire cum că trăim din nou, fără p ...

Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne... ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, ...

Şterge-ţi trecutul, fugi de viitor,ieşi din prezent, stai totdeauna lângă,azvârle ceasul, fii atemporal...secunda-i fiara care te mănâncă!Ispititoare-n cest făţarnic jocde-a viaţa şi de-a moartea, se alintăprotocolar, se gudură lasciv,îţi face semne dulci din/spre oglindăşi-ţi răsuceşte mintea până cândîi pici în braţe, cârpă la picioare...apoi... (apoi ce pot ca să-ţi mai spun?)...s-aud (melodramatic) dinţi şi gheare!Nu da nicicând încredere la timp...(ştii ...

Nenea Costică Prăpăd stă-ntr-o cocioabă, pe strada Păpădiei, la numărul 13 bis. Nu are nici un fel de nevastă. Ultima-i jumate, Maria Prăpăd, fostă Mohor, a şters-o de pe suprafaţa Pământului. Acum stă la doi metri sub sol, într-un loc special şi mult mai confortabil decât cel în care şi-a trăit/mâncat zilele şi nopţile în compania dragului de Costică. Altfel spus, din dorinţa unui echilibru stabil, ea i-a ronţăit zilele lui, iar el i-a consumat nopţile ei. Însă ...

!scriu cu cretă pe zăpadă/ rugăminte către sfântultot văzduhul se-nfioară/ şi îmi spulberă cuvântulşi mi-l duce hăt departe/ unde nimeni nu ascultăşi-mi rămâne rugămintea/ pururea necunoscutăşi cu varga pe ţărână/ scriu aceeaşi rugăminteşi o ia şi-o duce vântul/ unde nu mai sunt cuvintescriu cu sete pe oglinda/ apei pururea-n mişcareşi-apoi ruga mi se-nalţă/ şi-mi întâmplă-nnourareşi-apoi plouă şi iar plouă/ şi-apoi ninge şi iar ningeşi se scurge şi ...

Alaltăieri, când te-am apelat pe firul lung, sofisticat, enervant şi indiferent al Relaţiei dintre noi, mi-ai franjurat timpanele c-o scuză interminabilă şi mi-ai luat piuitul c-o ameninţare greu de suportat pentru Candoarea-mi din dotare! Te-ai fasolit şi te-ai gudurat la condiţia mea de Om care şi Crede şi Cercetează, dar n-ai catadicsit să mă dumireşti, n-ai vrut (ori n-ai ştiut, ori n-ai putut) să-mi răspunzi clar şi punctual la întrebarea care mă frământă şi mă mu ...

Şi liniştea pogoară pe arcade, pe ziduri, pe ferestre, pe pilaştri - mă caută, s-apropie, mă strigă, poartă strai alb şi are ochi albaştri ca două cioburi tocmai de la cerul care s-a spart de tot, pe îndelete, de la un tunet negreşit, aseară, când a plouat de foame şi de sete! S-apropie întruna şi m-atinge, îi simt eternitatea, mă-mpresoară - şi înţeleg şi cred că sunt al ei, pe dinăuntru şi pe dinafară, pe unde n-a trecut n-atâta viaţă fiindc-a fost continuu � ...