Noile autobuzele Galaţi-Vânători, aglomerate şi insuficiente

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!//Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!//Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum pui ...

Se-ntoarce acasă odată cu luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân -ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă -ce mare e luna în ochii pustii!Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă,se uită în jos... şi se uită în sus -de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptăcu mâna întinsă-nspre cei care nu-s!O candelă veche se duce s-aprind ...

Pătrăţel era un câine de pripas. Se aciuase în preajma unui bloc de locuinţe din Ţiglina a patra, pe strada Frunzei... şi trăia. Trăia din milostenia publică legală sau ilegală, din grija iubitorilor de animale, păsări şi oameni. Nu lătra, nu muşca şi nu se comporta aiurea, obraznic, feroce. Aproape îţi vine să zici că nici nu era câine, mai ales că juru-i plin cu secături bipede, cărora li se spune, individual şi ştiinţific, homo sapiens. Pătrăţel avea păr alb ...

Atâta blestem şi zadar şi banal,/ atâta cruzime -n-ai unde să stai sau să pleci, a pierit/ chiar sfânta Treime!!!Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi/ şi tace aiurea,iar domnul Neant hohoteşte stăpân,/ şi-ascute securea să taie sămânţa lui Unu din Veci:/ principiul pe carel-am scris pe pământuri şi ceruri,/ corect,/ cu literă mare!!!L-am scris şi citit şi-nvăţat... şi l-am dat/ să fie n-aminte,dar fiarele vin şi ucid fără sens/ şi fără cuvinte!!!Când totu ...

A-nceput de ieri să-mi fie/ dor de puci şi de gâlceavă/ fiindcă Nae duce ghindă/ doar la scroafa lui Ion!/ domnul X toarnă dulceaţă/ pe dosarul cu otravă,/ iar nea Y prinde muşte/ nucleare cu buton!...// Nu e bine, dar e soare.../ Alfa cam transpiră amplu,/ că aşa îi cere Ţara, Creierul şi Taica lui!/ are uliţă extremă,/ terorişti fictivi pe cablu/ şi-un Tăgârţă mult şi mândru/ ca o soacră în gutui!...// Iată-l, vine-adus cu tancul,/ escortat de duri şi fiare,/ s� ...

tu vezi şi auzi foarte bine/ ce rău şi urât e afară - deschide-i, primeşte-l în casă,/ ai milă... că poate să piară ştii cine-i... tu ştii, nu se poate/ să nu-l fi visat, nu se poate să nu-l fi citit, nu se poate/ să nu-l fi iubit, nu se poate să nu-l fi băut ca pe-o apă,/ să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă, să nu-l fi râvnit ca pe-o steauă/ mai naltă, mai lungă, mai scurtă e primul din care se rupe/ bucată mai mică, mai mare - e primul pe drumul durerii,/ e primul ...

Spre sfârşitul lui Septembrie 2019, când bancherii încă nu fătaseră pandemia - într-o sâmbătă seara, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact - n-am încotro pleca. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire, şi ea fiind ultima lui mireasă pe Pământ. Nevastă-sa, Angelica Serafim - fostă Dimineaţă şi fostă chelneriţă chiar în restaurantul unde are ...

Eu n-am să-ţi aduc vreo ocară/ şi n-am să te-ntreb de ce minţicând iadul mă duce-n ispită/ şi câinele latră la sfinţi!Am gând foarte bun pentru tine/ când vii, dacă vii şi mai stai:îţi spun poezii despre viaţă/ şi chiar am să-ţi dau nişte rai,cât vrei, din văz/duhul grădinii/ cu măr şi cu şarpe-nţelept,să-mi spui ce gust are păcatul,/ să vezi ce-nsemnează ne/drept,să vezi cum se cade în lume/ - în lumea aceasta, de rând -cum sunt şi nu sunt cumsecade,/ ai ...

Cum scriam în rubrica de ieri, Măiculiţă dă colţul pe stradela Frunzei şi-şi face prezenţa în ograda bisericii cu hramul lui Gheorghe cel purtător de Biruinţă. De fapt, şi bibicul agent electoral a fost şi este un biruitor şi un harnic perpetuu, un fel de „sine qua non” fără legitimaţie, drept pentru care-i adulat de foarte multă lume, dar şi pizmuit în aceeaşi măsură. Calităţile sale fizice, chimice, spirituale şi sociale îl recomandă cu toată credibilitatea s ...

O cioară pe sârmă (o cioară/ mai veche decât viaţa mea,bătută de vânt şi omături)/ încearcă pe sârmă să stea!Încearcă să stea şi să cânte,/ se uită sfioasă le nea,la nea trecătorul prin viaţă,/ rămas (timpuriu) fără stea!Chiar cântă... şi scapă o nucă/ s-aude doar poc! şi cra! cra!(aceasta nu-i cioară vopsită,/ nici nea nu e alt fel de nea)...!Un alt fel (cu puşcă) s-arată,/ hlizeşte şi trage în ea -doar clipe şi pene de cioară/ se văd căzătoare p ...