Galaţiul are doar „o găletuşă de bani pentru 2026. „Suntem la limită, susţine primarul Ionuţ Pucheanu

Dinspre partea de nord a Moldovei de sud, ca un răspuns la ritualul întreţinut de cest văduv misterios şi de ceastă văduvă stranie, se aud şoapte din ce în ce mai dese şi din ce în ce mai stârnitoare de curiozitate! Ceastă Singurătate în Doi, ori ceastă Doime Singură, deschide fereastra să se dumirească! Şi iată ce şoapte se di/sting: „Singura şi sigura şansă de salvgardare a Planetei stă în obligativitatea respectării stricte a Decalogului şi în Legiferarea de U ...

nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care nimeni nu soseşte niciodată! e ca şi cum s-ar întreba fără răspuns, ori s-ar răspunde fără nici o întrebare... definitiv murit exact când e născut nedefinit, care s ...

Marghioala n-are somn! Nici Costică n-are! Cum să a/dormi, doamnă? Cum să a/dormi, domnule, când auzi că Fiul lui Dumnezeu repară Cruci? Ca şi cum n-ar şti ce a păţit cu/pe o Cruce! Ca şi cum este convins că Suferinţa-i o Necesitate! Oare chiar nu vede că dumnezeirea-i din ce în ce mai rară în Om? Oare nu vede că Mântuirea prin Sacrificiul Său e luată-n derâdere chiar şi de Marii Bisericii? Că nu mai există nici un pic de Milostenie? Că „apostol/doctor fără de argi ...

Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog să mă chemi la o vorbă/ de dus şi adus în aminte cum plânge (pe crucea iubirii)/ poetul golit de cuvinte! Te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână săpată (o viaţă întreagă)/ în ţărnă şi-n li ...

Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi Catastiful Nemuririi! Ce tămăduitor „sună”! Şi ce fel de a scrie! Să scrii şi să îngâni Cuvintele! Ca pe nişte Copii să le îngâni! Aşa scria Ion C ...

îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată rătăcirea mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai dulce dintre toate cele amare, amare, amare: văz duhul tău în cer şi pe pământ... jur pe toată resemnarea mea de onoare! îţi dau cuv ...

Ia spune-mi, tovarăşă Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că la fiecare naştere omenească se naşte şi o Steauă, nu? Tu de când nu te-ai mai uitat la Steaua ta? În ce fază se află? Se încadrează în v ...

(!) văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă... convexă,nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centrufricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentruvroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,aproape de z ...

Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea... şoptit: „Jos Guvernul!”... Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea... în Van! Apoi, Costică scoate călimara şi condeiul din sertarul scrinului negru şi începe să scrie-n catastif, de faţă cu tovarăşa Mână ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                                  cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţitşi tace şi moareaşa cum se scutură liniştea-n schit   � ...